home MASS MEDIA, POLITICA Presa e presă, nu opoziţie politică

Presa e presă, nu opoziţie politică

Share

Seara trecută, B1 TV, Traian Băsescu a spus un lucru inexact. Vom parafraza:

În acest moment, în România singura opoziţie sunteţi voi, o parte din presă.

În principiu, afirmaţia este, credem noi, corectă. La rigoare însă ea este inexactă. Opoziţia politică, în sensul politologic al cuvântului, poate fi făcută numai de către o formaţiune politică (partid, uniune, coaliţie politică) sau de către un grup anume de politicieni.

Când este vorba despre persoane izolate discutăm despre disidenţi. La fel atunci când vorbim despre jurnalişti sau organe de presă anume. Toate acestea într-un sistem de forţă (regim autoritar sau dictatură).

Într-un sistem democratic (cum încă este sistemul politic din România, chiar dacă în ultimii doi ani se află într-un proces continuu de degradare, din cauza acţiunilor USL), presa este presă şi rămâne exact atât. Nimic mai mult.

Jurnalistul nu trebuie să acţioneze şi să se comporte ca un politician de opoziţie şi nu trebuie să-şi uite misiunea. Mai mult, în timp ce constată şi consemnează erorile, greşelile și abuzurile Puterii, el trebuie să fie obiectiv şi să constate și să consemneze deopotrivă şi erorile, greşelile și abuzurile Opoziției.

Faptul că un jurnalist, un grup de jurnalişti, un organ  de presă sau mai multe prezintă în anumite momente sau perioade o poziţie partizană, de partea unuia sau mai multor actori politici, este un fenomen normal.

Obiectiv, eu sau eu şi cu alţi confraţi am sau avem dreptul legitim să exprimăm puncte de vedere proprii, natural, în funcţie de evenimentul care se produce. Se numeşte columnistică.

Dacă ele se suprapun peste punctele de vedere ale unor politicieni şi formaţiuni politice, aceasta nu înseamnă că jurnalistul este goarna politicianului, iar el trebuie să evite cu obstinaţie să fie sau să devină astfel, indiferent de punctele de vedere proprii exprimate.

Elemente de columnistică apar şi în alte genuri publicistice, precum ancheta, investigaţia sau analiza.

Dacă acest sau aceste puncte de vedere, exprimate de un jurnalist sau de un organ de presă, sunt în favoarea unor forţe politice şi în defavoarea altora, aceasta nu este treaba junalistului sau presei. Ea nu trebuie să fie preocupată să se obiectiveze artificial, ipocrit, ci să reflecteze adevărul cu bună-credinţă.

Atunci când presa începe să se substituie, de exemplu, opoziţiei politice (pentru că aceasta nu există sau nu se manifestă), procurorilor (care nu-şi fac treaba, iar dezvăluirile din presă se substituie dosarelor ce ar trebui instrumentate de aceşti magistraţi), acestea sunt semnale de alarmă, pe care orice analist trebuie să le observe, în degradarea stării de democraţie a societăţii.

Share