Sindromul falsei independențe credibile este următoarea manie care face ravagii prin România, atunci când este 
nevoie să alegem un primar bun. Sătui de politicieni, sastisiți de partidele politice existente, electorii aleg tot politicieni costumați în false haine de independenți.
Un astfel de impostor este Sorin Oprescu. Apropiat al lui Ion Iliescu, medic al acestuia, Sorin Oprescu are o popularitate discutabilă în lumea medicală bucureșteană. Jumătate dintre femeile și bărbații din sistemul sanitar care îl cunosc îl divinizează. Cealaltă jumătate îl urăşte şi îl dispreţuieşte sincer.
Ca om politic, a executat, la comanda gurului său Ion Iliescu, o inexplicabilă şi nejustificată independentizare politică, dincolo de care un observator politic obiectiv poate constata că Sorin Oprescu rămâne pesedist sadea, la finalul căreia a devenit fals candidat independent la Primăria Capitalei.
Are aceleaşi apucături, aceeaşi mentalitate ca şi pesediştii. În jurul lui se construieşte aceeaşi mafie ganglionară tipică tuturor baronilor locali ai acestui partid. De când a devenit primar general, ritmul transformării Bucureştiului într-o metropolă europeană s-a încetinit.
Dacă Bucureştiul continuă să se transforme inexorabil într-un megalopolis este pentru că creşterea sa organică nu poate fi oprită nici de cel mai tâmpit birocrat, nu pentru că Oprescu îl creşte cu mâinile sale.
Practic, singurii primari buni pe care i-a avut Capitala după 1990 au fost Traian Băsescu şi continuatorul său, Adriean Videanu, probabil cel mai bun primar general al Capitalei de foarte multă vreme.
Dar nici aceştia nu au înţeles ce trebuie făcut pentru ca Bucureştiul să nu se sufoce în propria sa reţea medievală de străzi înguste şi cotite. Au fost cei mai buni primari pentru proiectele lor de modernizare vizionare, dar viziunile lor au avut limite.
Soluţia nu este să lărgeşti marile artere tot mai mult, pentru că întotdeauna vor veni mai multe maşini decât ai încărcarea disponibilă. Soluţia este să oferi căi de rulare rapidă între extremele metropolei prin afara centrului acesteia, care astfel, decongestionată, nu va mai fi sufocată de maşini la orele de vârf.
Dar dacă Băsescu şi Videanu au fost nişte buni primari de întâmpinare a problemelor Capitalei, Sorin Oprescu este un măscărici. Şi, ca toţi măscăricii de proastă calitate, este lipsit de ingeniozitatea de a aduce orice noutate în noua sa campanie electorală.
Aşa că a început iar să ne toace creierii cu prostia sa de autostradă suspendată, pe care acum o face, vezi Doamne, să intre-n subteran. Parcă nu era de ajuns că trebuie să o ridice la nu-ştiu-câţi metri deasupra înaltelor clădiri ale Capitalei? Acum o mai soboleşte şi pe sub pământ. Puah!
Câţi metri a construit în patru ani de mandat acest papagal din autostrada sa suspendată prin creierul său anarhizat? Nici unul măcar. Care sunt costurile? Nu ştim. Când va fi gata proiectul? Nici asta nu ştim. Când va fi discutat şi aprobat PUZ-ul şi PUG-ul acestei construcţii? Nu ştim, desigur.
Când va fi terminată aberaţia? Evident că nu ştim nici asta. Ce ştim? Că suntem în campanie electorală. Să sperăm că de data aceasta bucureştenii nu se vor mai lăsa păcăliţi de acest om.