În filmul lui Sidney Lumet din 1976, „Network„, un post de televiziune este supus presiunii tabloidizării, dar ironia face ca aceasta să debuteze dramatic cu un one man show al unui jurnalist de ştiri care scapă hăţurile şi aude voci.
Nimeni nu pune la îndoială adevărurile rostite de Howard Beale și nici nu-și pune vreun moment problema că acestea vor schimba ceva, pentru că totul este show-bizz şi calculele sunt exclusiv cinice, financiare.
Rating, audienţă, venituri din publicitate, punct. Oamenii nu mai contează.
Vocile acestea îi spun totuşi lui Beale să trateze exact aceasta temă: ce a fost, unde este şi spre ce se îndreaptă presa de televiziune, precum şi legătura dintre aceasta şi marile interese economic-financiare, care sunt mai importante decât orice.
Un film mai complex decât la prima vedere, făcut cu o vervă şi un aplomb încântător, jucat formidabil de nişte actori grozavi, ca Peter Finch, William Holden sau Faye Dunaway, ideală în rolul femeii isterice, lipsite de caracter, obsedate de tabloidizare ca mijloc de atragere cinică de bani, provocatoare de stări de tensiune în jurul ei şi profund imorală.
Democraţie? Ha! O glumă de dânşii inventată. Ce mai contează că toată această poveste face victime? Totul e să curgă banii. Şi, ca să nu mai bat câmpii, vă las să lecturaţi acest minunat şi teribil script de scenariu, declamat ca la teatru de marele actor Ned Beatty, protagonistul rolului președintelui unei corporații media.
„Nu există naţiuni, nu există popoare! Nu există ruşi! Nu există arabi! Nu există Lumea a Treia! Nu există Vest! Există doar un sistem holistic de sisteme. Un vast, imens, interactiv, multi-variat, multinaţional dominion de dolari. Petrodolari, electrodolari, multi-dolari. Mărci germane, rini, ruble, lire şi şekeli!
Sistemul internaţional de valute determină totalitatea vieţii pe planeta asta. Asta e ordinea naturală a lucrurilor astăzi! Asta e structura atomică şi subatomică şi galactică a lucrurilor astăzi!
Nu există America. Nu există democraţie. Există doar IBM şi ITT şi AT&T… şi Dupont, Dow, Union Carbide şi Exxon. Acestea sunt naţiunile lumii astăzi. Nu mai trăim într-o lume de naţiuni şi ideologii. Lumea e un colegiu de corporaţii determinat inexorabil de legile imuabile ale afacerilor.
Aşa a fost de când omul s-a târât afară din mlaştinã. Şi copiii noştri vor trăi să vadă acea lume perfectă în care nu există război sau foamete, opresiune sau brutalitate! O companie vastă şi ecumenicã, în care toţi oamenii vor lucra să slujească un profit comun, în care toţi oamenii vor avea partea lor de acţiuni, toate necesităţile oferite, toate neliniştile calmate, toatã plictiseala distrată.”
Brrr… Nu vi se face, aşa, pielea zbârci? Este exact falsa religie care ne este predicată astăzi.