Jocurile minţii lui Putin

Share

Aproape cinci luni au trecut de când a început războiul şi invazia Rusiei în Ucraina. În paralel cu partea beligerantă a lucrurilor, mai vizibilă, se desfăşoară un alt război, mai subtil, pe un front difuz şi alambicat: războiul psihologic.

Putin se joacă cu minţile noastre. Uneori nici nu ne dăm seama de asta, dar aşa stau lucrurile. Oricât de paranoic stau lucrurile, de multe ori, atunci când de exemplu activiştii de mediu se agită pe subiectul încălzirii globale, e bine să fim atenţi la intervenţia Rusiei pe subiect.

Aşa cum vom vedea mai jos. Lucrurile pot fi discutate din orice capăt de fir care este tras. Oricum, ideea este acum, cred eu, din punctul de vedere al Rusiei, să dea câte un mic brânci, ori bobârnac, pentru a exacerba unele dintre temele predilecte de dezbatere publică în statele-ţintă, cu care se află în război asimetric.

Scopul este clar: inducerea unei stări de isterie generalizată, care să fie concertată la un anumit moment, astfel încât naţiunile-ţintă, din statele-ţintă occidentale, să se revolte contra guvernanţilor angajaţi în războiul acesta asimetric, contra Rusiei lui Putin, şi să oblige coaliţia de voinţă actuală să o lase mai moale cu ajutorul consistent acordat Ucrainei.

În teoria sistemelor din fizica mecanică, există fenomenul de aşa-numită “intrare în armonie”, prin vibraţii, a unui sistem, dacă faci în aşa fel încât amplitudinea la care ajunge să vibreze sistemul depăşeşte o anumită valoare. Rezultatul este autodestrucţia sistemului respectiv.

Vom începe cu actualitatea.

1. “Apocalipsa meteo”

Din momentul în care a început sezonul concediilor şi traficul pe website-uri, ca şi audienţa televiziunilor (în primul rând al celor de ştiri), au scăzut dramatic, cum se întâmplă în fiecare an, ştiriştii s-au repezit cu furie, cum fac în fiecare an, asupra aşa-zisei “apocalipse meteo”.

De data aceasta, la componenta de presă de scandal, care procedează la fel în fiecare an, cred că trebuie să adăugăm şi operaţiunile sub steag fals ale agenţilor şi rezidenţilor Rusiei, din presa şi din instituţiile de profil ale lumii occidentale. Iar nebunia aceasta se cam manifestă în tot “Occidentul cel rău”.

Unele tabloide britanice şi franceze au început să titreze, acum 2-3 săptămâni, că avem cele mai ridicate temperaturi din istorie, provocând (sau încercând să provoace) isterie publică, repet – pentru că în timpul concediilor le-a scăzut traficul/audienţa.

Ca să titreze, aveau nevoie de surse experte. Au chestionat experţi din lumea agenţiilor meteo. Există cozi de topor şi aici? Desigur, are balta peşte! Restul a fost factorul de amplificare.

Ce mai contează că era evident că femeia aceea, care intra transpirată-n apă, în Franţa, ca să se răcorească, avea un costum de baie tipic anilor 2000 şi-un pic? Când, prin anul 2002, fusese ceva mai cald decât acum şi totuşi lumea nu răcnea, titrând cu “apocalipsa meteo”…

Imediat, fenomenul s-a transmis în presa din întreaga lume de tip occidental, prin simpatie. Aici, prin “simpatie”, înţelegem acel fenomen organic iraţional prin care, dacă vezi pe cineva că îi dau lacrimile, ca la impactul cu o ceapă tăiată, îţi dau şi ţie lacrimile.

De vreo două săptămâni, presa română ne asaltează cu titluri de gen “apocalipsa meteo”. “România se topeşte”, aflată sub “cupola de foc”, dar nu pe toate tembelviziunile. Pe unele “cupola de foc” de-abia de-acum încolo vine. Pe altele, a trecut şi se va întoarce.

Pe altele, ne ducem la Lacul Amara, din Buzău, după ce am făcut teasere zile-n şir, lăsând opinia publică să creadă că a secat Lacul Amara, din Ialomiţa, unde este staţiune balneară.

Reporterul stă cu ruleta la crăpătura pământului, măsurând-o-n adâncime. În spatele lui este lacul secat. Un dezastru! Talk-show-urile abundă. Moderatorilor şi invitaţilor din studiouri li se abureşte cerul gurii de perifrazele apocaliptice care îi străbat.

Să ne calmăm. E cineva care dă un brânci, un bobârnac, ca să trimită sistemul în amplitudini armonice.

2. Seceta

Da, este secetă, dar este bine să amintim că şi în anii trecuţi Dunărea devenea un râu de trei ori mai mic decât de obicei. Şi nu mai strigau ventilatoarele de propagandă, ca acum, că vom muri lipiţi de trotuare, deshidrataţi.

Şi, apropos: în 1949, în Bucureşti sau aiurea, în Vechiul Regat, după al doilea război, realmente era o asemenea foamete şi secetă, că oamenii cădeau pe străzi, prin oraşe, murind de foame şi sete pe trotuare. Atunci da, era mult, mult mai rău decât acum. Nu suportă comparaţie.

Ei bine, seceta. Venirea verii şi cuplarea propagandei privind “apocalipsa meteo” a “cupolei de foc” cu demisia ministrului PSD al Agriculturii, Adrian Chesnoiu, a dus la evoluţii dramatice pe frontul mediatic şi politic.

În locul lui Chesnoiu, acuzat de fapte de corupţie, a venit “nea Petrică”, unul dintre greii PSD din cauza cărora începătorul Chesnoiu a făcut ce a făcut. În aceste condiţii, ce putea să comită Petrică Daea decât spaghete mediatice? Oricum, la asta se pricepe cel mai bine.

El trebuia să intre cu pantofii ministeriali în canalul de irigaţii, să asculte firul de grâu cum plânge, de la seceta pedologică. Suspectez că face acest circ pentru că ştie că-i vine rândul la DNA, ca împricinat în acelaşi dosar. Iar atunci PSD va spune:

Iată procurorii DNA cum, păpuşaţi politic, terorizează demnitarii noştri!

Apoi, în anul electoral 2024, când deja mandatul lui Daea la Agricultură va fi fost istorie, PSD are o platformă factuală confecţionată fals, de pe care poate să promită nişei sale electorale “repararea nedreptăţilor”, cum a mai făcut-o.

Oricum, cred eu, în PSD există azi o operaţiune sub steag fals a Rusiei, care nu va ezita să folosească astfel de argumente.

3. Energetica

Pe 11 martie 2011, la Centrala Nucleară de la Fukushima, din Japonia, la nord de Tokio, a avut loc un tsunami, care a produs inundaţii, la Ōkuma. Apa a covârşit zidul defensiv de apă marină, inundând uzina nucleară şi lovind generatoarele de energie.

Muncitorii s-au străduit să readucă în puterea instalată optimă centrala, dar în zilele care au urmat combustibilul nuclear de la trei dintre reactoare a suprîncălzit şi topit parţial miezurile, până la limita unei explozii. Care nu a avut loc.

Cumva, aceasta a dus la o reacţie în lanţ în establishmentul Germaniei, probabil (repet) pe baza unor brânciuri elegante date de Rusia, prin rezidenţii implantaţi: Berlinul a decis să renunţe la energia nucleară şi să treacă pe gaz.

Aici a fost rădăcina a ce se întâmplă acum: azi, Germania este dependentă de gazul rusesc, livrat de Gazprom, via Nord Stream 1. Dacă acesta este oprit de Rusia lui Putin, Germania intră în recesiune şi, odată cu ea, UE.

Dar trebuie iar să ne păstrăm cumpătul, pentru că genul acesta de “dacă” în avalanşă este exact felul de reacţie isterică pe care Moscova o doreşte: Rusia nu va opri complet acum gazul, pentru că îşi finanţează războiul din Ucraina, printre altele, pe bani obţinuţi din vânzarea gazului.

4. Situaţia războiului din Ucraina

Modelul de gândire de mai sus (dacă “asta” se va întâmpla, atunci rezultatul va fi “acesta” şi va urma apocalipsa energetică) este genul de deducţie aparent logică, în care Rusia doreşte să evoluăm, spre un sevraj public generalizat.

De la începutul acestei mizerii din Ucraina, pe toate posturile de televiziune, în toate talk-show-urile, fără excepţie, a apărut o anumită categorie de analişti militari, care susţine, în diferite feluri, pe diferite tonuri, că mai devreme sau mai târziu Rusia tot va ajunge la Odesa şi va face joncţiunea cu Transnistria.

Evident că alţi analişti au explicat repetat că, aşa cum se vede acum, Rusia nu are forţele beligerante, nici înzestrarea militară necesare şi se pune problema cât va rezista să apere ce a cucerit până acum din Ucraina.

Şi totuşi, această temă de propagandă rusă, despre care am mai scris, prin ventilarea căreia Moscova încearcă iar să facă un joc al minţii cu noi, a fost atât de puternică, încât un respectabil scriitor american de Foreign Policy, Robert D. Kaplan, scrie:

Prognoza pentru Ucraina, printre cei prezenți la conferința de la București, a fost, după cum vă puteți imagina, sumbră.

Experții români cred că președintele rus Vladimir Putin va continua să avanseze cu greu, în estul Ucrainei, și în cele din urmă va anexa regiunea Donbas la Rusia propriu-zisă, declarând că orice activitate militară ucraineană ulterioară în această zonă va constitui un atac asupra Rusiei însăși.

Ei se așteaptă ca Putin să construiască încet un pod terestru spre Crimeea și mai departe, ajungând în cele din urmă în Moldova și în regiunea autonomă Transnistria.

Deși Putin, cu trupele sale, care avansează încet în Donbas, nu are momentan capacitatea de a invada Moldova, el nu trebuie să o facă.

Moldova, o fostă republică sovietică, este un stat slab instituționalizat, de numai 2,6 milioane de locuitori, cu o rată a inflației de 29% în luna mai, care este pregătită pentru destabilizare.

Cât despre aliații europeni care vin în ajutor, românii nu au deloc încredere în Franța și Germania. Președintele francez Emmanuel Macron, se crede, va sacrifica orice principiu, de dragul de a face din Franța un intermediar între Rusia și Ucraina.

Ştiu cu ochii închişi câţiva analişti extrem de parşivi şi destul de rău-intenţionaţi, cu care Kaplan ar fi putut vorbi, ca să i se spună asta. Mai ales că, în obiectivitatea sa americană, discuta în anii 90 cu oameni ca Silviu Brucan. Vă daţi seama ce afla de la Brucan omul acesta, despre români?

Este foarte dificil să fii lucid şi obiectiv în astfel de vremuri. Tot felul de lucruri care în condiţii normale pot fi considerate realităţi obiective acum devin obiectul unor subtile şi continue operaţiuni de teasing propagandistic.

Inclusiv aducerea unui analist american la Târgovişte, urbe dominată tradiţional de PSD şi de capitalul rusesc, ca să i se toarne otravă-n ureche: românii nu au încredere în Franţa şi Germania, se tem de Rusia şi e, aşa, o fatalitate că până la finalul zilei Rusia se va afla la gurile Dunării.

Lucru foarte discutabil în actualul context.

5. Arma şi războiul nuclear

Ştirile despre ce spun oficialii ruşi şi vectorii publici ai acestora, despre ameninţarea Rusiei, cu arma nucleară, fac toate paralele. Sunt citite cu nesaţ. Pentru a nu risca să scriu un întreg studiu, în loc de un simplu editorial, voi fi de-aici încolo mai bref.

Depinde cum tratezi subiectul. Dacă consemnezi, e în regulă. Dacă induci în opinia publică ideea că Rusia are această armă infailibilă, cu care ţine în şah o lume, atunci Moscova a câştigat la capitolul propagandistic. Ceea ce urmăreşte. Putin face cu noi, cu cinism, jocurile minţii.

Felul cum ni se inserează în capete realităţile false ale naraţiunilor clocite de Rusia, în acest război psihologic, poate fi atât de subtil, încât nici nu-ţi dai seama ce se petrece şi cine te manipulează.

Realitatea este că e foarte puţin probabil ca Rusia să facă altceva decât să agite deasupra capului toroipanul nuclear, care, odată aruncat, o va afecta şi pe ea. Şi nici nu e prima dată în istorie când se întâmplă acest lucru.

5. Boala, bolile şi închipuirile privind Putin

Efectiv suntem împănaţi cu ştiri despre starea de sănătate a lui Putin. Care şchiopătează, e umflat de steroizi, tocmai a fost în metastază şi acum e grav bolnav, pe aparate, apoi… apare public vioi, locvace, repunându-şi pe tapet, cu forţă la fel de mare, narativele destructive.

Evident, este altceva dacă un respectabil jurnalist britanic de investigaţie, care a scris enorm articole bazate pe kremlinologie, vine cu informaţii doar de el şi un grup de iniţiaţi cunoscute.

Dar ce face, cu morga tipică, un tip şcolit de BBC, care îşi păstrează cumpătul, comparându-l pe Vova cu un castor umflat cu steroizi, căruia poate să-i plesnească inima de la aceştia, este una, şi instaurarea unei stări de wishfull thinking, de genul “aşteptaţi, că moare ăsta, şi scăpăm” e altceva.

Măcar pentru faptul că este posibil “să moară ăsta” şi în locul lui să vină altul mai rău, motorizat de sistemul din spatele lui, care scoate exponenţi la comandă.

În tenisul de câmp, una dintre metodele de sport warfare practicate de unii jucători este să se dea răniţi, să ceară time out medical, apoi, pe fondul relaxării adversarului, să revină-n forţă şi să învingă, după ce au mimat accidentarea.

Jocurile minţii.

6. Războiul geoclimatic

Este de nedemonstrat acum, dar în prezent se desfăşoară şi un război geoclimatic, cred eu, menit să amplifice celelalte componente. Se ştie din surse experte că Rusia controlează geoclimatic spaţiul Mării Negre şi astfel vremea din acest spaţiu.

Dincolo de tendinţele tipice acestei perioade din an (ce-aţi vrea să fie de Sfântul Ilie Tesviteanu, 21 de grade şi primăvară? Este supranumită “luna lui Cuptor”!), repet, Moscova mai dă un brânci, pentru a mări seceta, temperaturile maxime şi mai ales viziunea noastră asupra acestora.

Pentru că, în timp ce ni se vorbeşte despre recordurile absolute all-time, dacă ne uităm în istorie, au mai fost perioade cu astfel de vreme extremă. Şi mai călduroasă. Mult mai călduroasă.

Ca să nu mai vorbim că zecile sau sutele de explozii din Ucraina şi vecinătatea rusă, inclusiv cele generate de arderea unor depozite de combustibili, măresc şi ele temperaturile.

7. La iarnă, frigul, foamea, înrăutăţirea condiţiilor sociale

Mai ţineţi minte “teroarea albă”, “infernul alb”, “furia albă” care cotropeau România, în timpul iernii? Vine iarna şi pe Vârful Negoiu, au poate la Joseni sau Topliţa, vor fi -25 de grade Celsius.

Ceea ce e acum inducere de panică publică pe bază de călduri extreme (parţial inexistente), la iarnă va fi pe bază de friguri extreme. Care ori vor fi pe vârf de munte, ori vor fi şi la câmpie, dar pentru cel mult câteva săptămâni, aşa cum este normal şi se întâmplă adesea.

Să nu uităm că nimeni nu ştie cu ce se ocupă Rusia în nordul extrem al Europei, spre arhipelagurile Severnaia Zemlea şi Novaia Zemlea, şi că teoria războiului include o secţiune prestantă dedicată războiului climatologic.

Share