Noua propagandă a Rusiei

Share

După ce iluzia “războiului de trei zile” a trecut şi Rusia lui Putin s-a dezmeticit de tâmpenia comisă, noua propagandă a Rusiei a început să lucreze din nou.

Cât timp iluzia voynablitz-ului a lucrat în mințile celor care țin în mâini sforile propagandei, trolii au fost în bună măsură zăpăciți.

Unii, în primul rând hard liner-ii, nu s-au manifestat, vizi de idei. Fără centrul de generare a structurii de fake news, au rămas inerţi.

Alții “au trecut de partea poporului”, oportunişti, mestecând automat ceea ce auzeau la alţii şi li se părea bun, din punct de vedere oportunist.

Alții au vorbit în gol. Las analiștilor plăcerea să studieze cum, câți, ce tipologii umane. Treptat, s-au creionat și sunt tot mai vizibile noile teme de propagandă ale Moscovei, în noua eră putinistă beligerantă.

3 teme globale

1.Încercarea de a crea o atmosferă de spaimă privind arma nucleară a Rusiei

Tema a fost evidentă din prima zi a atacului Rusiei asupra Ucrainei. Ţinem minte şi acum momentul. Putin anunţa ridicarea gradului de alertă nucleară, pe 27 februarie.

Trecuseră trei zile de la debutul atacului asupra Ucrainei şi Moscova manifesta primele semne de nervozitate: era clar că Ucraina rezistă şi că totul nu va dura trei zile, cu capitulare, soldaţi ruşi intrând în oraşele ucrainene şi Nataşe ucrainene întâmpinându-i cu flori, în uralele prostimii.

Tema aceasta globală a rămas de maximă actualitate. În dialogul pe care Putin şi gaşca lui îl tot încearcă cu Washington D.C., Rusia agită arma nucleară, ca pe un iatagan turcesc, deasupra capului.

La început, a făcut-o în speranţa că va negocia cu SUA termenii predării Ucrainei, sub ameninţarea nucleară. Acum, a ajuns să dorească să negocieze pe naraţiunea “teritoriu contra pace”.

2.”Avem nevoie de pace”. Tema “teritoriu contra pace”

Cel mai mult ne uimeşte că la această temă de propagandă a marşat preşedintele Franţei, Emmanuel Macron.

Ritmic, de la “firul ierbii”, pe reţelele sociale, apar cuvântători pe tema războiului, care “se enervează”, “îşi pierd răbdarea”, “se plictisesc” şi tot bombăne, repetitiv:

Haide, dom’le, la un moment dat Ucraina trebuie să se oprească şi să negocieze, unde vrea să ajungă cu asta? Crimeea e pierdută! (n.n.: sau) Donbasul e pierdut!

… ş.a.m.d. Ceea ce nu înţelege insul care debitează aceste teme ale propagandei ruse (evident, dacă este un simplu idiot util) e că, dacă, să zicem, e din Brăila şi acum se va bucura că Ucraina cedează Donbasul sau Crimeea, mâine ar putea să nu se mai bucure când, pe precedentul toxic creat acum, României alţi idioţi utili îi vor spune să negocieze cedarea Brăilei contra pace.

4.”Putin este bolnav/ Va muri / Va fi schimbat curând”

În realitate, nu Putin este important, ci sistemul care îl motorizează.Tot ritmic, de la debutul acestui conflict asimetric, am ajuns să fiu agasat efectiv de numărul-record al bolilor de care suferă Putin.

Recent, a fost operat de cancer la stomac. Ca să nu mai vorbim despre faptul că îi sare piciorul stâng. Ba dreptul. Ceea ce poate fi sindromul Ekbom. Care nu are nici o legătură cu boala Parkinson, cum s-a scris în mod eronat.

Dar foarte bine tipul poate că ridică labele picioarelor involuntar, fără nici o legătură cu vreun sindrom. Putin însă mai are şi cancer la diferite organe. Mai mult, a mai avut în trecut şi a scăpat de el, dezvăluie regizorul Oliver Stone.

Va fi de altfel înlăturat în curând. Adică:

Nu vă mai agitaţi atât, că îl zburăm, staţi liniştiţi la locurile voastre…

Ştiţi ce îmi spunea un coleg, nepotul prorectorului, în septembrie 1989?

Stai liniştit, Florine, că Ceauşescu va fi dat jos, vine Ion Iliescu.

În realitate, aşa cum am tot văzut peste 30 de ani, nu Ceauşescu era marea problemă, ci sistemul din spatele lui. La fel, nu Putin este marea problemă, ci sistemul care îl motorizează.

Acest sistem care l-a adus, atunci când Lenin has stopped working, pe Stalin-Djugaşvili. Apoi, când acesta a murit, după o punte de trecere numită Gheorghi Malenkov, pe Nikita Hruusciov.

Lumea a răsuflat uşurată:

Ce bine că a venit ăsta! E un liberal, acum ne relaxăm!

Şi ne-am relaxat, de era să vină holocaustul nuclear, în timpul Crizei Rachetelor. Apoi în locul acestuia a venit Brejnev. Iar a răsuflat uşurată lumea. La începutul anilor ’80, în timpul Crizei Coridorului Fulda, iar era să o băgăm toţi pe mânecă.

Iar ne-am relaxat, când a venit Mihail Sergheevici Gorbaciov, după puntea de trecere Andropov – Cernenko. Iar atunci când clica ultrareacţionarilor a încercat să ia puterea, era să o contopim din nou cu toţii.

Apoi a venit Elţîn şi am spus:

Ăsta da pro-occidental! Un adevărat partener de dialog.

Apoi, în 1998, când “partenerul de dialog” obosise, sistemul din spatele lui, care era acelaşi, l-a adus pe siloviki-ul Putin la putere. Ne mai lăsăm păcăliţi sau înţelegem că nu Putin este marea problemă? El este doar exponentul şi marea problemă este sistemul care nu va ezita, după Putin, să producă un nou monstru.

3 teme localizate pe state -țintă

1.Dezbaterea despre scumpiri. Desprinderea ei de cauzele reale

Chiar dacă discursul PSD a fost, în această perioadă, de după 24 februarie, în aparenţă, unul critic la adresa invaziei Rusiei în Ucraina şi, ca partid de guvernare, grosso modo, PSD a făcut ce trebuie pe subiectul intrinsec al invaziei, subtil, acest partid continuă pe aceeaşi linie.

Există o pletoră interminabilă de scumpiri fireşti care au loc în această perioadă, lucru de altfel normal. Era previzibil că se va întâmpla astfel, din dimineaţa zilei de 24 februarie.

(Temele se întrepătrund şi se generează reciproc. De exemplu, ritmic, teleaşti de renume revin pe sticlă şi spun, isterici, uitându-se-n ecran: “Ucrainenilor, înţelegeţi-vă cu ruşii! Credeţi că românului sau italianului sau neamţului de rând îi pasă de Crimeea sau de Donbasul vostru?”)

Tehnica tipică de pe cele canale tv este că se discută exclusiv despre ce se întâmplă cu preţurile, în manieră catastrofică, desprinzându-se însă tema de cauze. Apoi, sunt acuzaţi guvernanţii că sunt incompetenţi, pentru că nu calmează preţurile.

Comentatori care mai de care mai isteţi cer reintroducerea mercurialului de preţuri, scutirea de la plata ratelor la credite, plafonări de tarife la energie electrică (la iarnă, va urma la rând energia termică), iar toate aceste “soluţii”, care trec prin capetele invitaţilor din studiourile de televiziune ca nişte rachete Grad, sunt tipice gândirii pesedist-comunistoide.

Da, nişte măsuri de protecţie socială trebuie luate de guvernanţi, dar ele sunt mai subtile, nu pot compensa complet creşterile, necesită inginerie economică şi mai ales au nevoie de rezerve bugetare.

Or, România a intrat în coronacriză cu deficit bugetar, în timp ce Bulgaria sau Germania de exemplu au avut excedent bugetar, deci rezerve pentru astfel de perne de amortizare a crizelor la nivel microsocial.

Este jenant pentru PSD că se pune-n fruntea celor care cer astfel de măsuri de protecţie, în condiţiile în care guvernările PSDragnea sunt cauza pentru care nu sunt bani acum pentru astfel de ajutoare sociale.

Dar mai există un aspect: toate astea sunt un atac la stabilitatea bugetară.

2.Atacul PSD la bugetul de stat

Cei care acum atacă bugetul statului sunt aceiaşi cu cei care au făcut tot ce au putut, până la finalul anului 2019, pentru a da peste cap bugetele ţării. Şi tot cei care acum spun, cu un cinism şi o ipocrizie incredibile:

Am învăţat lecţia greşelilor din trecutul apropiat!

Iar după ce spun asta, continuă să atace bugetul ţării. Şi nu numai atât, dar îşi critică partenerul de guvernare pentru faptul că s-a ajuns în situaţia de acum, aşa cum vor continua să facă inclusiv în anul electoral 2024.

Iar acela va fi tot un atac la stabilitatea bugetului de stat, pentru că PSD, în acel an, va dori să câştige alegerile şi pentru asta va promite noi pomeni electorale, care vor continua să destabilizeze bugetul de stat, într-o perspectivă de timp medie.

Să nu te gândeşti că toată această continuă agresare a stabilităţii bugetare este în realitate un atac sub steag fals al Rusiei?

3. Campania preelectorală 2024. Aservirea și zdrobirea PNL

Aşa cum am mai afirmat, sezonul interelectoral 2020 – 2024 este un sezon ratat pentru reformă şi consolidare fiscală. Urmează apoi probabil un nou sezon interelectoral cu PSD la putere, 2024 – 2028, şi de-abia apoi avem speranţe la reformă.

De ce? Pentru că PSD aserveşte PNL. În acelaşi timp, face ce doreşte la guvernare şi acuză PNL, partenerul de guvernare, de toate relele. Şi va continua să facă asta şi mai departe.

Sincer să fiu, PNL chiar o merită. Dacă ai acceptat să faci coaliţie cu PSD, trebuia să fii monolit, anticorupţie, beton, câini de atac şi lovitură decisivă.

În loc, PNL este un partid al corupţiei, care se-nfruptă din bugete, scoţând toţi oportuniştii şi carieriştii la înaintare, în instituţii, fără nici un fel de scrupule. Aceştia fură cot la cot cu pesediştii.

Nu există nici o diferenţă între unii şi ceilalţi, în afară de faptul că PSD sunt mai bine organizaţi şi călăi, nu victime. Şi probabil că mai există o diferenţă: PNL nu este o operaţiune sub steag fals a Rusiei.

Rezultatul, la orizontul anului 2024, va fi că PNL va fi discreditat puternic şi probabil că va pierde legislativele. În afară de faptul că, în 2024 – 2028, cu PNL nu se va produce o schimbare fantastică în bine, nu va avea loc un punct de inflexiune, în anul 2028 românii, dacă vor dori ca ţara lor să meargă înainte, nu să se chinuie ca acum, vor trebui să voteze altceva.

Într-un fel, semănăm cu Bulgaria, unde şi socialiştii, operaţiune sub steag fals a Rusiei, ca şi PSD, şi partidul de dreapta GERB, al fostului premier proeuropean Boyko Borisov, ca şi PNL, al preşedintelui Klaus Iohannis, sunt puternic discreditate.

În Bulgaria, a venit reformistul Kiril Petkov, cu o coaliţie asemănătoare USR. Ce va fi la noi?

Share