În cele ce urmează, scriitorul şi publicistul Călin Hentea face o trecere în revistă a unor momente de istorie recentă ce au legătură cu cele pe care le trăim. Pentru că trecutul nu e ilustru, prezentul e sordid şi viitorul neclar.
Cine fură azi un ou, mâine e votat din nou! Trăiască!
De fapt, nu cred că lui LeaveYou i-a trecut vreo clipă prin minte să-i dea peste nas lui Nea Nelu. Dar fix așa i-a ieșit. Să rememorăm faptele / numirile și apoi să tragem linie.
Istorie şi durere. Afacerea „Şliţul”
Pe 5 noiembrie 1993 – adică în plină domnie a Patrulaterului Roșu format din PDSR, PRM, PUNR și PSM, patronat de Ion Iliescu, președinte – scriitorul (pe bune) Petre Sălcudeanu își dădea demisia din funcția de ministru al Culturii în Guvernul Nicolae Văcăroiu.
Motivul:Afacerea „Şlițul”. Adică o jună angajată a instituției tutelare a culturii române l-a acuzat pe ministrul-scriitor, acesta afumat fiind, că ar fi agresat-o cu șlitul desfăcut. Scandal mediatic al unei prese răuvoitoare, bat-o vina.
Aceeași presă dâmbovițeană, în cor cu alte figuri oficiale importante, l-a calificat zilele acestea drept un „manager de țâțe și buci” pe Lucian Romașcanu, binecuvântat drept ministru al Culturii de președintele PSD din 2017. De data aceasta, nici o demisie, ci doar un zâmbet zeflemitor.
Istorie altfel
Măcar, fie și pentru că nu-i poate trece prin minte o „istorie altfel”, noul ministru nu va fi considerat de către marii purici patrioți … un trădător. Această sfidătoare numire mi-a amintit că în pofida faptului că mulți, inclusiv subsemnatul, l-au bodogănit pe nea Nelu la vremea respectivă, sub mandatele sale prezidențiale, miniștrii Culturii au fost un Andrei Pleșu (1989-1991) sau un Marin Sorescu (1993-1995).
Acum, urmașa academicianului și scriitorului Augustin Buzura – numit de Ion Iliescu în 1990 la cârma proiecției culturale românești în străinătate, adică a ICR (fost Fundația Culturală Română), este Liliana Țuroiu, o croitoreasă de lux, cu ifose și călcătură grea, susținută de PSD-ul lui Dragnea, care s-a autoprezentat drept „omul de cultură care este”.
Ce-or fi gândind acum Patapievici sau Caramitru?
Nu îndrăznesc să-mi imaginez comentarile din sinea unui Patapievici sau Caramitru referitor la urmașii lor în respectivele fotolii ministeriale.
Un foarte bun prieten îmi mărturisea recent, cu un amar simț al umorului, că în comparație cu premierul-marionetă Mihai Tudose, propus de același Dragnea, premierul Nicolae Văcăroiu susținut de Ion Iliescu i se pare acum, după chip și vorbă, „un rafinat degustător de rouă”.
Și cât de multă cerneală s-a consumat „atunci”, dinspre „o anumită parte a presei”, pe tema „Votkăroiu”. Totuși, judecând după câtă bășcălie cruntă și critică acerbă au înghițit amândoi, se poate spune că ficatul amândurora duce, duce mult și bine.
Fără interlopi la Cotroceni
Este adevărat că actualul președinte PSD nu a adoptat pe lângă sine, drept credincios consilier, persoane cu trecut interlop, precum Ion Iliescu pe bișnițarul de la Hotel Veneția Dan Iosif, pentru că Liviu Dragnea se mulțumește cu dosarele sale penale aflate pe rol și o condamnare definitivă.
În schimb, în buna tradiție pesedită, printre noii miniștri ai Guvernului Dragnea -Tudose găsim un playboy afacerist cu tupeu, o caratistă muncitoare cu gură mare, o servilă și imperturbabilă distribuitoare, o secretară internă înțepată, un inepuizabil producător de panseuri ovine, un finanțist gafeur de geniu, un antropolog filozof într-ale re-industrializării, un apărător național nepriceput la tancuri, un desăvârșit senil extern și cu experiență, plus o întreagă gașcă de „derbedei cu ștaif”, așa cum i-a stat mereu bine partidului cu cel mai mare număr de membri și votanți din România.
Lin, o noapte a minții se lasă peste țara, de care nu chiar toți suntem mândri. Vivat!
Aur
Cu alte cuvinte, urmărind spectaculoasele succese ale sacrosanctului program de guvernare pesedist, de acum și dintotdeauna, străjuit cu o nețărmuită credință de vajnici oșteni nebrusselezi și antisoroșiști, putem anticipa neclintiți că „viitor de aur țara noastră are” (desigur, după ce va fi curățată de parșivele multinaționale) în urma victoriei depline a neînduplecatei sfidări proletar-teleormănene asupra fostei zenit al puterii intelectual-oltenițene.
Sinergia faptelor, alături de meandrele realității sunt, și acestea, inevitabil, implicate. Dixit!