home POLITICA Iohannis, preşedintele efigie vorbitoare

Iohannis, preşedintele efigie vorbitoare

Share

Iohannis este într-adevăr un alt fel, un cu totul altfel de preşedinte decât predecesorul său, Traian Băsescu.

Când vorbeşte el la televizor, femeile din România fac crize de isterie cât de frumos se exprimă, cum cântă el vorbele, ce preşedinte frumos avem noi…

Iohannis

Discursurile sale sunt emblematice, formate din fraze-pilde, dominate de noţiuni mari, definitorii, rostite de sasul nostru drag cu gura plină, cu omuşorul bălăngănindu-se indiscret în boltita boltă palatină a celui ce ia exerciţii de dicţie-n fiecare dimineaţă.

E ceva din discursurile pe care le spunea Regele George al Şaselea al Marii Britanii în timpul celui de-al doilea război. Regele Klaus, cu faţa Sa de efigie, ne povăţuieşte azi ce să mai facem mâine, având în vedere că ieri iar nu am fost deloc cuminţi.

Unii dintre noi, jurnalişti, am folosit iarăşi, în ciuda poveţelor sale blânde, ecsotisme mediatice, dezvăluind date din dosarele procurorilor şi făcându-i pe corupţii (încă) necondamnaţi ai României să pară aşa cum probabil că sunt.

Alţii cine ştie ce am făcut. Klaus ne cheamă pe toţi la el, de câte ori este o problemă, să îi spunem care este părerea noastră despre acea problemă, apoi să decidem singuri ce fel rezolvăm problema, să găsim o cale care să ne facă să trăim toţi în concordie.

Ce părere are Înălţia Sa Klaus Werner despre problema noastră, pe care ne certăm noi? Lostopanul nu ne spune niciodată, dar noi trebuie să ştim că el are o părere, desigur, dar nu vrea să ne influenţeze.

Când vorbeşte Domnul Nostru Iohannis, oamenii se-mpart în două.

Prima categorie dintre noi este formată din cei ce descoperă cât de deştept este Klaus Iohannis şi cum vorbeşte el simplu, la obiect, cu miez.

Ne-am întors în anii 70 ai secolului trecut, când, citind şi urmărind discursurile lui Ceauşescu în cheie antirusească, intelectualitatea românească îşi petrecea timpul scociorând după mesaje ascunse aflate în vorbele Bâlbâitului nostru rebel.

Ai văzut ce frumos le-a zis cu Mica Unire? A spus tot ce trebuia spus fără să supere pe nimeni, cum făcea Chioru.

Tot din prima categorie fac parte şi lăudătorii, care spun:

Ai văzut că se poate să vorbeşti fără să provoci scandal, cum făcea mârlanul cela de Băsescu?

A doua categorie este cea a detractorilor, pe care, chiar dacă nu trebuie să-i împuşcăm, ca trădători de ţară, trebuie să-i dojenim cu duhul blândeţii, de câte ori avem ocazia.

Detractorii care nu înţeleg că nu mai trebuie să ne certăm. Cei ce se holbesc la Antena 3 tre să se pupe pe străzi cu cei ce se uită pe Naşul TV. Robert Turcescu trebuie să facă un duplex cu Mihai Gâdea.

Radu Banciu cu Mircea Badea. Soneria Matei trebuie să îl invite pe Adi Ursu-n emisiune şi viţăvercea, iar Oreste trebuie să modereze un program despre politică şi fenomene paranormale împreună cu Turturică.

Important este să ne străduim ca, de câte ori ţambalagiul are vreo tentativă să cânte ceva, să punem repede batista, să nu se audă sunetele pe care măgarul le scoate din instrument.

Atunci ne va fi bine tuturor, ţara va prospera, bursele se vor duce la stele, imobiliarele se vor ieftini, iar kilogramul de icre negre va costa cât cel de halviţă.

Share