home POLITICA, Rep. MOLDOVA Impactul politicii țariste în Basarabia în sec. al XIX-lea

Impactul politicii țariste în Basarabia în sec. al XIX-lea

Share
Motto: ,,Dacă voiam ca Basarabia să se contopească cu Rusia, atunci trebuie, prin intermediul scolilor, să ne grăbim a face măcar jumătate din ţăranii moldoveni să devină rusi.”

În urma semnării tratatului de pace de la Bucuresti (16/28 mai 1812), Imperiul rus, condus de Alexandru I, anexează pămînturile de la est de Prut ale Moldovei, numite ulterior (1813) Basarabia.

foto: desteptati-va

Din momentul anexării și pe parcursul deceniilor secolului al XIX-lea, ţarismul a urmărit două scopuri principale în politica sa în Basarabia.

Un scop presupunea integrarea cît mai rapidă a provinciei în structurile social-politice ale imperiului, lichidarea specificului naţional local și rusificarea populaţiei autohtone.

Cel de-al doilea scop ţinea de interesele geopolitice si strategice ale Ţarismului în Sud-Estul Europei. El presupunea cultivarea unei imagini atractive a modelului rusesc de bună guvernare în ochii poparelor balcanice.

Aceste două scopuri se aflau în permanent contradicţie. În primele două decenii după anexare s-a acordat preferinţă celui deal doilea scop, nefiind neglijat nici primul, care va deveni dominant începînd cu sfîrsitul anilor 20 ai secolului al XIX-lea.

Politica ţarismului s-a manifestat în organizarea politică-administrativă, în relaţiile social-economică si viaţa naţional-culturală. O parte componentă a politicii sociale, promovată de ţarism, a constituit-o politica de colonizare a Basarabiei cu populaţie nou-venită.

Prin această politică se urmăreau doua scopuri: crearea unui suport social al ţarismului în ţinut, în persoana colonistilor, si diminuarea elementului autohton.

După anexarea Basarabiei populaţia românească a provinciei alcătuia o majoritate covîrsitoare (86%), dar în rezultatul unei masive colonizări a ţinutului ponderea acesteia va înregistra o continuă scădere.

În primul rînd, era colonizată zona de sud a Basarabiei (Bugeacul), de unde în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812 cîteva mii de nohai au părăsit Bugeacul, retregîndu-se la sud de Dunăre, în Dobrogea.

În anii 1808-1809 autorităţile ţariste transferă restul populaţiei nohaice din Basarabia în regiunea Taurida. Teritoriul rămas pustiu este trecut în posesia statului rus.

În loc să împartă acest pămînt stăpînilor reali a ţinutului-moldovenilor, deoarece ei aveau puţin pămînt, autorităţile ţariste operează transferări masive de populaţie alogenă în acest teritoriu: bulgari, găgăuzi, germani, evrei, greci, polonezi, rusi etc.

Tendinţele unioniste ale românilor basarabeni, care se manifestă după Unirea Principatelor Române, suscită măsuri de vigilenţă din partea autorităţilor ţariste. Se înăspreste si politica de rusificare în ţinut.

Pentru a curma contactele românilor de pe ambele maluri ale Prutului, sunt adoptate măsuri severe la frontieră si în interiorul provinciei. Românii sosiţi din Regat, Bucovina în Basarabia sunt supusi unei supravegheri vigilente.

Sunt suspectaţi si boierii basarabeni… citeste tot pe website-ul Casei Regale a Romaniei

Share