În această seară comentăm finala Eurovision Song Contest România 2016. Este cea mai profi, transparentă şi corectă finală românească pe care am văzut-o după mulţi ani, de când tot scriem pe acest subiect.
În continuare, vom face un scurt istoric al celor mai importante date ale acestei ediţii.
CEA MAI BUNĂ PIESĂ de la această ediţie Eurovision este, fără discuţie, HardRock-ul exploziv, extrem de frumos, al lui Ovidiu Anton, „Moment of Silence”, pe care-l puteţi savura în debutul acestei postări, în versiunea din semifinală.
Recomandăm cititorilor noştri, dacă se decid să voteze, să voteze pentru Ovidiu Anton. Merită. Vom fi reprezentaţi foarte bine e acest băiat extrem detalentat, care este leading voice, compozitor şi textier al piesei concurent.
Dintre celelalte cinci piese din finala Eurovision din anul acesta, cea mai reuşită este melodia celor de la Dream Walkers, însă, aşa cum am explicat, este o pastişă după Boyz 2 Men şi Take That, iar spre final aduce cu reprizele lente ale NKOTB.
O melodie interesantă, foarte bine interpretată, are Florena, dar fata aceasta este prea fragedă pentru Stockholm. Mihai Trăistariu este o dezamăgire, pare lipsit de energie şi prezenţa sa în finală se datorează clemenţei juriului. Melodia este mult mai slabă decât „Tornero”.
REVELAŢIA competiţiei muzicale însă nu a fost Ovidiu Anton (care este o certitudine, o prezenţă constantă, de calitate la ultimele ediţii ale competiţiei, unde a fost exact la fel de bun ca şi acum), ci juriul.
Prin tehnica de expunere publică tipică X-Factor sau Vocea României, am aflat cum gândesc membrii juriului, în frunte cu Horia Moculescu şi Sanda Cepraga. Foarte corecte şi profi observaţiile lor.
Cea mai bună probă a fost că făceam comentariu live la fiecare concurent, apoi auzeam comentariile membrilor juriului, ce spuneau cam aceleaşi lucruri, cu argumente de oameni cu carte de muzică.
O NOTĂ BUNĂ pentru show-ul de calitate pus la punct de Dan Manoliu şi pentru transparenţa juriului, care şi-a prezentat public notele, fără fasoane şi secretomanie. Aşa da.
Florena – „Behind the Shadows“
Îmi vine greu săînţeleg de unde are atâta sânge rece fata aceasta şi, încă o dată, nu ştiu dacă va rezista la presiunea de pe scena din Stockholm. Melodia este foarte realizată şi are impact.
Florena are o tehnică interpretativă aparte, din vena lui Dolores O’Riordan de la The Cranberries (my way-iiii-a), dar nu numai de aici, este o combinaţie de tipuri de tehnică interpretativă.
Este foarte interesant că membrii juriului vor comenta şi astă-seară, ceea ce ar putea să-i avantajeze pe competitorii mai buni, în dauna celor ce vor fi criticaţi de juriu.
Doru Todoruţ feat. Irina Baianţ – „The Voice“
Foarte bune vocile celor doi solişti. Doru Todoruţ pare mai stabil în sunet decât vineri, totuşi nu muşcă destul unele consoane. Irina Baianţ ratează primele două sunete şi falsează puţin, cu siguranţă din cauza emoţiei.
La duet de voci, se aude puţin lipsa de exactitate pe voci, şi din cauza partiturii solo ciudate, aşa cum am mai scris. Plus că, încă o dată, e nerealizată partea de re-refren mişcată, pe care intervenţia gen PopOpera a solistei este ca acul în borcanul cu miere.
Dream Walkers – „Let it Shine“
Încă o dată: prima voce care se aude din cvartetul vocal îmi place foarte, foarte mult, a doua este mai slabă şi are probleme la grave, a treia şi a patra sunt tipice tenorului şi ultima dintre ele mi se pare cea mai bună dintre cele două.
Melodia este frumoasă, realizată, dar prea în siajul a ceea ce am mai auzit. Toate trei melodiile concurente de până acum sunt mai bune decât piesa lui Trăistariu.
Dacă e să glumesc: probabil că Cristi Faur a scris o piesă atât de reuşită pentru că l-a ajutat Enel, care i-a întrerupt lumina de multe ori, şicanându-l.
Vanotek feat. The Code & Georgian – „I’m Coming Home“
O melodie frumoasă, realizată, însă din păcate la refren nu creşte, pentru că nu are temă de refren, ci o secţiune instrumentală. Cred că seamănă cumva cu (însă) celebra „Sand Storm” a trupei La Bionda, care tot aşa are o lungă secvenţă instrumentală de refren, dar nu durează trei minute, ci vreo opt, şi nu este făcută pentru Eurovision, ci pentru discotecă, nu acum, ci în anii ’80 şi refrenul a fost atât de reuşit, că toţi îl fredonam. Aceasta nu este puţin lucru.
Ovidiu Anton – „Moment of Silence“
Fără discuţie, această este cea mai reuşită piesă de la Eurovision România 2016. Ovidiu Anton merită să fie acolo, la Stockholm. Este favoritul nostru. Remarcabilă voce.Aduce cu vreo trei sau patru solişti de la Uriah Heep, cu Bruce Dickinson, cu Jon Bon Jovi (dar are mai multe grave)… Dacă va merge la Stockholm, se lansează care mare star rock internaţional.
M I H A I – „Paradisio“
Melodia este la fel de lipsită de energie pe debut, apoi Mihai Trăistariu rupe din gât. Nu sună bine. Accentuează concoanele mai mult, aşa cum i-a spus Moculescu. În continuare, scheleţii de pe scenăn-au nici o legătură cu paradisul. Şi trilurile acestea nu au nici o legătură. Nu pot să triluieşti la fiecare piesă pe care o cânţi, ca să-ţi arăţi calităţile vocale specifice. Mi se pare cea mai slabă melodie din finală.