11. Malta: Glen Vella – One Life
Ritmica din back-ground-ul acestei melodii lipsite complet de originalitate seamana cu cea de la un hit din anii ’70 – ’80 al americancei Amii Stewart, “Knock On Wood”.
Dar Amii Stewart era o belea de cantareata, cu o voce, ritm si instinct muzical, pe cand bietul maltez (cred ca e primul barbat care reprezinta Malta la Eurovision dupa multi ani) doarme pe el. Iar tema melodiei sale, obscura, il ajuta. Somn usor, Glen.
12. San Marino: Senit Zadik – Stand By
Anul acesta mi se pare a fi cel al baladelor lipsite de har si/sau originalitate.
13. Croatia: Daria Kinzer – Celebrate
Voce foarte buna. Avem de-a face aici cu un electro-disco tipic, cantat foarte bun, dar, iarasi, ca si in cazul Serbiei, cu amprenta tipic sarbo-croata stearsa de pe melodicitate. Rezultatul este o melodie de club, cum se scriu in fiecare an kilograme, care nu-mi spune absolut nimic si nu se individualizeaza deloc.
14. Islanda: Sigurjón’s Friends – Coming Home
Dincolo de trista poveste din spatele succesului acestei melodii, care a castigat pe fondul popularitatii castigate peste noapte de catre compozitorul si interpretul ei, cand acesta ne-a parasit si prietenii lui au decis sa mearga mai departe si concureze, piesa nu spune mare lucru.
foto: Eurovision.tv
fotoinfo: “Sigurjón Brink the recently deceased composer of the Icelandic entry. Photo: RUV”
Am, asa, senzatia ca toate aceste melodii au acelasi compozitor. Unul foarte lipsit de imaginatie si plat, cuminte. Care si-a pierdut nebunia creativa.
15. Ungaria: Kati Wolf – What About My Dreams
Nu ca m-as omori dupa legatura indisolubila dintre limba maghiara si muzica, dar aceasta piesa parca este continuarea celei din Islanda. Ba nu, a celei cantate de croata Daria Kinzer.
Avem de-a face din nou cu acelasi electro-dance, cu o aparenta de luxurianta muzicala data de sintetizatoarele de sunete si putine idei muzicale. Pacat de vocea foarte buna a acestei fete, dar am alte pretentii de la tara grupului Lokomotiv GT ori a lui Zoran Sztefanovity.