Întrebat de BBC, într-un interviu, cum reacţionează la criticile lui Traian Băsescu, cum că ar fi fost slugă la ruşi, MS Regele Mihai I a spus:
„Nici macar nu merita sa reactionez la asa ceva, pentru ca este un lucru atât de marunt, stiti bine asta. Si acesta este genul. Cu cât sunt mai marunte jignirile sale, cu atât el se crede mai important. Nu ar putea sa îmi pese mai putin de ceva”
Restul, de genul
„ce-ar fi fost dacă Regele Mihai nu ar fi abdicat atunci”
, ori
„ce s-ar fi intamplat daca ne opream cu trupele romane pe Nistru”
sunt istorie contrafactuală de cea mai proastă calitate, adică bazată pe necunoaşterea crasă a istoriei României.
De exemplu, la primul „ce-ar fi fost dacă…”, răspunsul este că Regele ar fi sfârşit probabil ca Romanovii, ceea ce nu ar fi folosit nimănui nicicum, oricât ar dori unii să ştie că suveranul român este deja de zeci de ani între patru scânduri;
La al doilea „ce-ar fi fost dacă…”, răspunsul este şi mai simplu. Vorbesc în calitate de fiu al unui militar care a trecut Prutul. Ofensiva peste Prut şi apoi peste Nistru, până la Harkov şi Stalingrad, a fost realizată de alianţa trupelor naziste şi române.
Prima linie a ofensivei era formată din trupele române. Germanii ştiau că românii sunt excelenţi militari, iar comandanţii lor foarte buni strategi pe câmpul de luptă. Aşa că îi trimiteau pe aliaţii lor în prima linie, carne de tun.
Pe de altă parte, pentru trupele române era practic imposibil să se oprească pe Nistru, pentru că imediat ofiţerii români care ar fi ordonat staţionarea militară, contra ordinelor cartierului general german, ar fi fost executaţi sumar şi ofensiva aliaţilor ar fi continuat. Strategia aceasta era bine studiată, pentru că era cunoscută lipsa de apetenţă şi motivaţie a ofiţerilor români pentru a lupta în URSS.
Acum să vedem cât de mic a ajuns să fie Traian Băsescu, după ce a afirmat aceste prostii, care probabil că i-au fost inoculate în creier, ca elev de şcoală militară, dar pe care, ca şef de stat, trebuia să şi le scoată din cap, informându-se.
Iată liniile directoare ale discursului simplu, clar şi trăsnitor, ţinut de Regele Mihai I ieri în Parlament, pe paragrafe:
• Cinstiţi-vă eroii pieriţi pe câmpul de luptă, pentru libertate, precum şi pe cei de la Revoluţie, care şi-au pierdut viaţa pentru democraţie.
„Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru”
• România a evoluat mult în ultimele două decenii
• Fundamentul democratic azi e Parlamentul. Fără el, nu ne îndreptam spre UE şi NATO
• În ciuda crizei, există semne de prosperitate
• Fără mulţi bani, în România îşi fac datoria artiştii, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici
• Deşi nu e repectată ierarhia valorilor, instituţii ca Academia şi BNR îşi fac şi ele datoria
• Bătrânii şi bolnavii sunt înjosiţi
• România are nevoie de infrastructură: autostrăzi, aeroporturi şi porturi moderne, care sunt forţa noastră, ca stat independent
• Agricultura e un domeniu de viitor
• Şcoala e temelia societăţii
• Familia Regală e importantă în viaţa ţării. Coroana e o reprezentare a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre; continuitate istorică; devenire; loialitate; curaj; respect; modestie; seriozitate
• Nu se poate fără etică şi morală, în societate, dar şi în politică
• Să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul
• Elita românească răspunde pentru identitatea şi demnitatea românilor
• Nu trebuie niciodată uitate pământurile româneşti luate, nici românii înstrăinaţi
• Jurământul Sirului a fost făcut şi rămâne valabil în faţa naţiunii române
• România are nevoie de cârmuitori respectaţi, pricepuţi
• Regele nu a moştenit România de la părinţii săi, ci a luat-o cu împrumut de la generaţiile viitoare.
Un discurs scurt, dar extrem de profund, în cuvinte simple, dar în realitate extrem de profund, tăind în carne vie şi terminându-se cu o concluzie în oglindă la celebrul citat din drama istorică „Apus de soare”, de Barbu Ştefănescu Delavrancea.
Anne-Marie Blăjan se întreabă cine e tipul deştept care a scris discursul acesta foarte bun al Regelui. Eu îi raspund: Anne-Marie, pe autor l-ai avut astăzi în faţa ochilor tăi. A fost azi în faţa plenului Parlamentului, sărbătoritul zilei, în vârstă de 90 de ani. Şi o zi.
Ascult aceste mesaje ale Regelui de o viaţă. Pe vremea comuniştilor, le auzeam pe cele posturi de radio pe unde scurte. Tot aşa erau construite, aveau acelaşi tip de mesaj consecutiv extrem de sintetic şi foarte profund. Vei descoperi poate că El a fost propriul săi speechwriter când nu vei mai avea posibilitatea să îi vorbeşti sau să îl auzi vorbind.
În aceste condiţii, da, Băsescu a început să devină mic. Tot mai mic. Şi da, nici nu ştie acest lucru. Dar îl va afla în timp.