E aproape opt martie si ma gandesc desigur la femeia aceea.
In primul rand mama, in al doilea rand femeie.
Un om, o fiinta, o papadie.
Fiinta firava, dar si durdulie, simpla si uneori prea aspra.
Carunta acum… Un simplu om, o iubire, o tinerete, un pod abrupt intre generatii.
Un mic trandafir sau cum imi place sa ii spun „trandafiras”, femeia cu care nu as putea sta mai mult de 3 zile fara sa ne certam (ca deh, avem acelasi temperament), MAMA, undeva la tara, probabil langa o soba, se gandeste la mine.
Mi-e dor de camara mirosind a busuioc si a gutuie tarzie, mi-e dor de viteii din ograda, de cainii slobozi alergand in voie… MAMA!
Sursa: Viorel Irimia Blog