Pe scurt, odiseea (sau iliada, ori poate ca si una, si alta) Arhivei Cioran ar fi urmatoarea: dupa moartea marelui ganditor si filosof roman, documentele sale 
personale pe hartie, insemnarile sale, actele acestuia, formand o arhiva personala, au fost mostenite de fratele lui, Aurel Cioran.
foto: Razvan Pop Blog
Este ca si cum intr-o buna zi – peste 135 de ani, desigur, obiectele mele personale ajung la un urmas al meu, pe care il desemnez prin testament si astfel, spre exemplu, legitimatia mea de presa de la Mediafax ii parvine acestuia.
El incearca sa o vanda, pentru ca in acel moment desigur ca aceasta va fi extrem de valoroasa: agentia de presa bucuresteana intre timp va fi achizitionat Reuters AP, devenind astfel un concern de presa transnational influent.
Dupa cate pricep, o mare valoare creatoare aceasta arhiva nu are. La moartea fratelui filosofului, sotia acestuia, Eleonora, a intrat in posesia hartiilor. Le-a vandut unei edituri franceze de mare prestigiu. E o singura problema: testamentar, Aurel Cioran a cerut expres ca aceasta arhiva a notoriului sau frate sa ajunga in fondul documentar al Bibliotecii “Astra” din Sibiu.
Fara legatura directa: cunosc Palatul Astra din Sibiu de cand eram copil. Este vechi din 1692, o splendoare arhitectonica. Presupun ca fondul de carte al bibliotecii este pe potriva.
Revin: inteleg ca doamna Eleonora a considerat de cuviinta ca acest fond de documente trebuie valorificat la maximum si l-a vandut pentru vreo 35.000 de euro. Frumos.
Editura franceza a scos elegant Arhiva Cioran la o licitatie, pe care un domn, Brailoiu pre numele domniei-sale, a castigat-o, in timp ce statul roman a stat si a visat la cai verzi pe pereti / usa mamii descuieti / si se jura ca nu fura / si l-am prins cu manuscrisu-n mana.
Cvadrilema Brailoiu
Pentru ca, da, dupa ce a dat bani grei castigand licitatia, fara nici o explicatie logica dl. Brailoiu a donat documentele Academiei Romane. Iata un subiect de presa bun de investigat: ce s-a intamplat cu dl. Brailoiu? Ce l-a manat in lupta si de ce apoi a donat ceea ce il costase bani (405.000 euro) cat nu castiga altul nici intr-o viata?
Dar cine este George Brailoiu? Iata ce am gasit despre el:
“George Brailoiu este omul de afaceri român care a cumparat, prin compania sa KDF Energy, manuscrisele si documentele personale ale filosofului Emil Cioran, scoase la licitatie la Paris si care le-a donat statului. Brailoiu are 41 de ani, s-a nascut în 1970 în Rosia de Jiu, judetul Gorj. A lucrat in cadrul Societatii Nationale a Lignitului Oltenia (SNLO). În anul 1997 a facut prima tranzactie de bursa, iar în anul 2003 a plecat în Turkmenistan, consultant la Turkmengaz, a doua companie a lumii din domeniul gazelor dupa Gazprom. A revenit în România în anul 2007 si a început sa cumpere si sa vânda certificate de emisie de CO2 din anul 2008. KDF Energy a avut în anul 2009 un profit de 4,65 milioane de lei, la venituri de 431 de milioane de lei, adica peste 100 de milioane de euro. Cu un an înainte realizase o pierdere de 311 mii de lei, la venituri de doar patru milioane de lei”
Intrebare: ce roman lucreaza consultant la Turkmengaz, partenerul de lunga durata al Gazpromului, companie condusa de siloviki-ul rus Alexei Miller, fost coleg de facultate si bun prieten cu Vladimir Vladimirovici Putin si Dmitri Medvedev, de pe vremea studentiei lor in frumosul oras Sankt Petersburg?
Pana cand vom sti exact raspunsul la aceasta intrebare, sa trecem mai departe, nu inainte de a remarca faptul ca, pentru mine, asa cum se poate observa, comportamentul lui George Brailoiu, pe care-l respect pentru succesul sau in afaceri, are un mister dilematic in patru puncte.
Imoralitate
Cea mai imorala atitudine in toata aceasta poveste a avut-o, cel putin aparent, Eleonora Cioran, care a vandut ceea ce nu avea dreptul sa vanda, daca ar fi respectat litera testamentului cioranian, care ar fi trebuit sa fie lege pentru ea.
O atitudine si mai imorala ar fi avut-o eventualele forte care l-ar fi determinat pe George Brailoiu sa cumpere inexplicabil si apoi sa doneze la fel de inexplicabil. Imoral s-au comportat si autoritatile romane, care in tot acest timp au actionat, in aparenta, cel putin, absolut habauc.
In prezent, nu stim care este valoarea reala a acestui fond de arhiva Emil Cioran. Daca nu cumva printre diplomele si insemnarile filosofului nu se afla si un manuscris formidabil, complet necunoscut, postum, care ar putea sa arunce in aer tot ce stim despre acest geniu, ce ne facem?
Ministerul Culturii nu a informat nimic – de a ajuns sa fie rebotezat Ministerul Ocultelor, doar ca nu are decat 36.000 de euro sa intre in licitatie, reusind performanta sa fie criticat de foarte multi, care desigur ca au cele mai felurite interese si care in mod normal sunt pe baricade distincte.
Probabil ca, pana la urma, ca sa-l contra-parafrazez pe Caragiale, vom iesi intr-o buna zi din aceasta dilema. Cand, cum, de ce, in ce fel – nu stiu. Ma uit la poza marelui filosof. Parca se cruceste si el: “ce porcarie ati facut…”.