vă întreb pe voi, cei care alegeţi să nu mai folosiţi negaţia (obligatorie), înainte de a pronunţa adverbul “decât”, când rolul său este cel restrictiv în construcţii negative
şi pe voi, ceilalţi, care preferaţi să garnisiţi cuvântul repercusiune cu un potent “cur”, pronunţând cu ostentaţie “reperCURsiune”
FOTO: Carmen’s Spored Blog
sau pe voi, cei care, de lene, scurtaţi diverse cuvinte precum: cititori în „cittori” sau căsătorie în „căstorie” sau proprietate în „propietate”,
ori voi, cei care (chiar şi din scaunul de prezentator TV) ne şuieraţi continuu “şcenă, aşcensor, faşcinant sau faşcicul” în loc de scenă, ascensor, fascinant, fascicul,
dacă ne mai trebuie limba română. Sau regulile sale de scriere sau pronunţie.
Asta pentru că, după o săptămână petrecută în Chişinău (Republica Moldova), am observat oameni care încearcă disperati să păstreze (vorbească) limba română în forma sa corectă şi, în ciuda calchierilor din limba rusă, să formuleze şi sa pronunţe cât mai bine cuvintele… citeste tot aici