Marcel Ciolacu are idei puţine şi fixe. Una dintre ele este impozitarea progresivă, cu care efectiv a făcut gaură-n perete de cât a vorbit.
După ce statul român – prin ANAF, Ministerul Finanţelor şi Vamă – va face digitalizarea în România. Nu există alt viitor decât impozitarea progresivă, doar dacă rămânem în logica Rusiei. Mi se pare că şi Estonia e în această logică.
Asta nu înseamnă că va aduce mai multe impozite. Va fi impozitat capitalul, diferenţiat. Este un lucru normal, este şi în Statele Unite, e peste tot în lume. Trebuie să ieşim din această retorică cu cota unică.
Nu mai există în România cota unică. Sunt foarte multe excepţii în Codul Fiscal. E iarăşi o retorică, pentru că trebuie să existe un climat concurenţial, la fel, trebuie scoase din acele excepţii din Codul Fiscal şi trebuie făcută digitalizarea ANAF.
Sunt câteva lucruri de spus despre alegaţiile făcute de Ciolacu.
1. Ciolacu spune că impozitarea progresivă trebuie făcută „după ce statul român – prin ANAF, Ministerul Finanţelor şi Vamă – va face digitalizarea în România”.
În ultimii şase ani, PSD a avut toţi miniştrii de Finanţe. Minus doi, Florin Cîţu şi Dan Vîlceanu, daţi de PNL, care au făcut toţi paşii pe care contextul politic şi economic l-a permis pentru digitalizare.
PSD ar trebui să vorbească cel mai puţin despre digitalizare. Dacă dorea să o facă, o făcea până acum. Nu a făcut-o, înseamnă că nu doreşte asta.
2. Ciolacu mai spune că „asta nu înseamnă că va aduce mai multe impozite. Va fi impozitat capitalul, diferenţiat. Este un lucru normal, este şi în Statele Unite, e peste tot în lume. Trebuie să ieşim din această retorică cu cota unică”.
Iar bate apa-n gol liderul PSD. Promite că impozitarea progressivă nu va duce la mai multe impozite. Impozitarea progresivă nu duce la mai multe impozite, dar duce la mai multe trepte de impozitare.
Iar PSD are un istoric de introducere de impozite peste impozite. Inclusiv anul viitor vor apărea câteva noi impozite. Deci, liderul PSD, în buna tradiţie a partidului, una spune şi alta face concret.
Mai apoi, Ciolacu se referă la SUA. Da, IRS monitorizează în Statele Unite o impozitare foarte, foarte progresivă, dar o face într-un sistem fiscal profund informatizat, aşa cum numai Olanda şi Germania, dintre marile forţe economice europene, mai au.
Iar acest sistem fiscal american are o mare problemă: el era la fel de arborescent ca trepte de impozitare şi înainte de digitalizare. Ceea ce face acum IT-ul făcea înainte birocraţia fiscală statală şi federală.
Costul anual al acestei birocraţii fiscale era aproximativ egal cu cel al digitalizării actuale. Factual, s-a demonstrat că, după digitalizare, veniturile la buget din aceasta nu au crescut.
Cu alte cuvinte, ce-au luat pe mere americanii, desfiinţându-şi birocraţia lor fiscală arborescentă, au dat pe pere, edificând un sistem fiscal digital la fel de scump. Din punct de vedere financiar, au digitalizat aşadar inutil.
Asta pe când (iarăşi factual) s-a demonstrat că, edificând un sistem fiscal bazat pe cotă unică, costurile proceselor digitale induse sistemic scad spectaculos. „Păi pentru că de ce” – vorba marelui Gigi Becali. Pentru că aplicarea cotei unice e mult mai simplă şi pentru om, şi pentru soft.
3. Ciolacu afirmă, cu tupeu: „Nu mai există în România cota unică. Sunt foarte multe excepţii în Codul Fiscal”.
Da, aşa este, dar aceste excepţii sunt rezultatul a şapte ani (2012 – 2020) de mutilări succesive ale cotei unice chiar de către PSD. De aceea spunem încă o dată: Ciolacu să tacă.
Mai este încă un lucru de spus despre alegaţiile cu iz neomarxist făcute de vectorii PSD. A impozita diferenţiat capitalul („Va fi impozitat capitalul, diferenţiat.”) creează o inechitate de piaţă care va nemulţumi profund mediul de business.
O altă glosă pesedistă este aceea că un om care câştigă 4.000 de lei lunar trebuie şi e moral să fie impozitat mai puţin decât unul care câştigă 40.000 de lei.
Da şi nu. Un om care câştigă lunar 40.000 de lei munceşte de-i sar capacele pentru banii aceia şi este nedrept să-l supraimpozitezi pentru că îţi bate vântul ţie prin cap fumuri socialiste.