home MASS MEDIA, POLITICA Cine sau ce poate sa schimbe starea presei?

Cine sau ce poate sa schimbe starea presei?

Share

Aceasta este emisiunea “100%” a lui Robert Turcescu de sambata, 6 februarie, pe care tin sa o dau de exemplu pentru cum ar trebui sa arate un talk-show de televiziune si cum nu prea mai vad de multa vreme pe televiziuni.

Nu fara malitiozitate, o spun: ma bucur ca Robert Turcescu acum, vorbind despre situatia in care se afla presa noastra romaneasca, a vorbit despre starea presei. Poate ca am si eu un mic merit in folosirea acestei sintagme, care nu era atat de uzitata pana acum.

Defapt, Robert face cam saptamanal cate o astfel de emisiune foarte buna si (o spun cu parere de rau) nu intotdeauna am timp sa o urmaresc nici live, nici pe site-ul Realitatea.net.

Dar, pentru a face aceste emisiuni, Turcescu a ajuns intr-un soi de disidenta implicita la postul eolian si marca “100%”, care inainte vreme insemna altceva (un talk-show de prime-time de luni pana joi, axat pe eveniment), a ajuns un saptamanal de televiziune.

In pofida faptului ca emisiunea este foarte prestanta, imi voi permite cateva comentarii referitoare la discutia Turcescu – Mihaiu. Dar mai intai, un scurt story.

Liviu Mihaiu acuza exact ceea ce am criticat si eu pe acest website de atatea ori: politizarea excesiva a emisiunilor de televiziune in anul in care a trecut si, prin aceasta, aducerea discursului “la nivelul piciorului broastei”, ajungand pana la “un mod de comportament si adresabilitate golanesc”.

Obsesia pentru Basescu a fost una patologica”, a explicat Mihaiu. Dar cu aceasta ma opresc. Considerati aceste spicuiri din primele zece minute de emisiune un fel de teaser la ce voi scrie in continuare.

Sindicate. Organizatii profesionale

Liviu a atras atentia critic ca sindicatele nu intervin in chestiuni de deontologie, ci numai in cele care tin de profesiune. Aici, Mihaiu, cred eu, face o oarecare confuzie, nu foarte grava.

Treaba sindicatelor nu este sa se ocupe de chestiunile ce tin de deontologie, ci de cele care tin de Dreptul Muncii. Treaba apararii jurnalistilor, atunci cand au conflicte deontologice cu editorii sau patronii, “chestiunile profesionale de breasla”, cum spune Liviu, revine organizatiilor profesionale.

Sindicate mai avem. Mediasind este cel mai prestant exemplu. Organizatiile profesionale insa sunt niste fantose fara continut, in frunte cu AZR (Asociatia Ziaristilor Romani) din care am facut parte.

De aceea este asa o mare tragedie trecerea centrului de greutate pe conventiile civile de drepturi de autor, ca, daca ar exista asociatii profesionale puternice, nu le-ar mai conveni patronatelor sa te angajeze pe drepturi de autor si aceste contracte ar avea si altfel de clauze, negociabile, in baza carora sa nu fii dat afara ca un gunoi oricand.

Sprijinirea financiara a mass-media

Pentru ca presa din Romania sa poata fi stipendiata, in scopul de a supravietui in timpuri de criza, ea ar trebui mai intai sa fie complet independenta de mediul politic si de cel financiar-economic.

Depinde cum faci selectia stipendiilor.

O legatura cu mediul politic, dublata de primirea unei stipendii, ar duce imediat la constatarea ca este avantajat un organ de presa cu proptele politice.

O legatura cu mediul economic-financiar ar complica concluziile publice si mai mult, pentru ca ar presupune o complicitate intre mediul politic si business-man-i, pentru sprijinirea inechitabila a unui organ de presa.

De aceea, cred ca presa romaneasca ar avea nevoie de stipendii, mai cred ca acestea ar trebui acordate intr-o suma minima default, la care sa se adauge bonusuri stabilite clar, pe diferite criterii de presa quality.

Mai consider insa si ca in acest moment nu avem indeplinite conditiile de echidistanta si transparenta mass-media – mediu politic – mediu economic & financiar, pentru ca presa sa poata primi stipendii de la stat.

Cine misca sandramaua din loc?

Cine sau ce poate sa schimbe clasa politica, mersul ei de-a-ndaratelea? Dar afundarea presei in vulgaritate si scandal? Raspunsul meu este: istoria ne-a invatat ca sunt doua solutii: revolutia (de diferite genuri) si aparitia unui sau unor oameni providentiali.

Acum nu este timpul pentru o noua revolutie. Mai trebuie sa asteptam pana atunci si nu stim daca va fi mai bine sau mai rau, pentru ca o revolutie nu aduce intotdeauna lucruri preponderent bune.

Oricand este momentul in care, daca are conditii, un om sau mai multi oameni providentiali pot schimba complet profilul unui domeniu din societate. Trebuie sa ne gandim ca, daca niste nebuni nu se adunau intr-o zi intr-o camaruta, nu exista azi HotNews, primul organ de presa generalist important, de top, din presa alternativa.

Sunt pe deplin incredintat ca exista lovituri de berbec pe care noi, jurnalistii, le putem da mai ales in vremuri de criza in interiorul breslei noastre, pentru binele acesteia.

La fel, sunt convins ca un grup de descreierati ar putea sa dea peste cap acest establishment politic putred cu putina inteligenta si cu o abordare constienta, pe slabiciunile sistemului corupt in care traim.

Politica se va vinde in continuare

Presa politica va ramane o atractie si un miraj continuu pentru public. Cine nu-si da seama de aceasta are o problema, indiferent care: are o viziune gresita, incearca sa manipuleze, ca Patriciu, e influentat, are apetenta pentru altceva decat pentru politica.

Cel mai important insa este ca presa politica se va vinde bine daca se va face bine, ca sa nu provoace scarba. Nu ma refer la dezgustul de mediul politic, ci de unii jurnalisti care scriu despre mediul si actualitatea politica.

Si ce daca Mario Garcia afirma ca presa politica nu se va mai vinde? Viitorul va demonstra contrariul. Mai trebuie sa intelegem un lucru. Niciodata masinile Mercedes nu vor fi invinse la calitate de Daciile Logan, chiar daca acestea din urma vor fi vandute in numar covarsitor mai mare.

Presa politica este un Mercedes. Daca o faci la nivelul unui Logan, ajungi in balarii. In Romania, in ultimul an presa politica a fost facuta la nivelul unui Trabant in viteza a cincea, iar pana acum un an la nivelul unui Logan cu doua usi si schimbator de viteze in dreapta volanului. Fara soc.

Cati bani castiga un jurnalist

Aici am cea mai mare diferenta de vederi cu cei doi, Turcescu si Mihaiu. La ora actuala, un jurnalist incepator este arhimultumit sa fie angajat cu 2.000 de lei. Se considera privilegiat.

In acest moment, negociezi sa primesti, din 1.500 – 2.000 de lei, salariul minim pe economie (de cel obligatoriu pe ramura mass-media nici nu poate fi vorba) numai daca esti cineva si ai forta de negociere.

In mod normal, te angajezi pe drepturi de autor, pe 1.000 – 1.500 de lei si te rogi la frunza de cais sa nu fii dat afara peste o luna sau doua, dupa cum s-a trezit cu fata la perete editorul.

Liviu, Robert, ramaneti ancorati in lumea reala: salariile au scazut si un beginer nu stramba din nas azi la 2.000 de lei. Poate ca stramba din nas acum un an sau doi.

Citeşte şi
Federaţia FAIR-MediaSind, singura organizaţie reprezentativă la nivel de sector cultură şi mass-media, conform sentinţei TMB
Deputatul PNL Ben-Oni Ardelean i-a făcut nesimțiți si tupeiști pe jurnaliștii care au vrut să
După trei ani de scădere, numărul violenţelor împotriva jurnaliştilor a crescut din nou în 2018.
Primăria liberalului Nicolae Robu a blocat toate conturile jurnalistului civic Mălin Bot şi ale membrilor
Patronul postului Realitatea TV, Cozmin Gușă, a declarat că Rareș Bogdan, realizatorul emisiunii ”Jocuri de
Corina Crețu și-a acuzat pe Facebook propriul partid, PSD, că direcționează către presă ”sume incredibile”
FIJ (Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor) a reacţionat dur la agresarea şi baterea jurnaliştilor în timpul
Apare în arenă politicianul frenetic Şerban Mihăilescu a.k.a. Micky Şpagă. Aceasta este o nouă stenogramă
În prima stenogramă, protagonist este Adrian Năstase. Aici se vede una dintre bolile pe care
Grupul elveţian Ringier şi compania Sport Media Group din Bulgaria au cumpărat de la Intact
Share