La Realitatea TV, făcea emisiunea „Dosar de politician”. Aceasta avea o problemă, dar cădea ca mâţa-n picioare. Problema era că se baza, când făcea dosarul lui X sau Y, pe surse jurnalistice. Surse jurnalistice din toate părţile, care afirmă tot felul de lucruri.
Despre preşedinte, că are un frate care face contrabandă cu muniţie şi armament. Despre Dan Voiculescu că e un fost turnător la Secu. O formă de obiectivitate ipocrită. „Noi dăm în toţi”.
Normal era să fi spus, în emisiunile sale, „susţine publicaţia cutare” şi se distanţa. N-a făcut-o. În emisiunile sale dădea efectiv foc la studio. De aceea l-a şi prins odată Frunda Gyorgy la interval, de nu mai scotea mănăstirea-ntr-un picior dezechilibrată de pe ecran.
E, dar banul vorbeşte! Mănăstire s-a mutat la RTV. Acum face „Dosarul Zilei”. E coleg cu Dragoş Pătraru. Un fel de Silviu Cinciaru, aşa. Astfel că trebuie să se adapteze. Despre cine vorbim? Despre Răzvan Burleanu, noul preşedinte FRF.
Care este pus acolo… de Traian Băsescu, mare microbist! Silviule, ne laşi? Şi la federaţia de fotbal tot Băsescu le-a brodit? Ai probe? Hai să le căutăm împreună.
(…)
Aceasta a fost secvenţa de căutare. Nu am găsit nimic. Doar un CV, conform căruia Burleanu a fost expert la consilierul lui Traian Băsescu, Eckstein Kovacs Peter şi nu ştiu mai ce. Apoi conduce un ONG al tinerilor politicieni afiliaţi la PPE. Că nu are calificare. Silvache are calificare să spună că nu are calificare Burleanu pentru aia şi ailaltă, fără să citeze o sursă.
Drăguţ e ce spune Silvache aici:
„De aici, de la ONG-ul popular, cat se poate de ciudat, Burleanu ajunge seful federatiei de minifotbal din Romania si afacerist in domeniul sportiv: Burleanu inchireaza prin firma sa, Lider Sport SRL, terenuri de la primariile Ploiesti si Onesti pentru a face baze sportive de minifotbal„
Silvache, se scrie corect închiriază, nu închiriează, de la Chirieac. Eşti jurnalist, nu inginer de maşini termice, dacă tu scrii aşa, scrie şi mistreţul tot aşa, că a văzut la dumneatale.
Ziceam că-i drăguţ, pentru că Silvache tocmai a trecut pe lângă adevăratul subiect, punctul slab pe care îl are Burleanu. Pentru că punctul lui slab nu e nici unul dintre cele amintite mai sus, enumerând argumentele lui Mănăstire, nici că a făcut Colegiul Naţional de Apărare (sunt sute ca el, de ce nu ne luăm de toţi?), nici că la 20 de ani ar fi fost prea crud ca să-i scrie discursurile lui Romică Stavarache. Treaba lui Stavarache cine îi scria speech-urile.
Nu prea contează nici că Mănăstire bate câmpii, când afirmă că, la momentul alegerii sale în fruntea FRF, „toţi ceilalţi candidaţi la şefia FRF erau fie în puşcărie, cazul lui Gică Popescu, fie fuseseră arestaţi, cazul lui Vasile Avram, fie urmează să fie arestaţi”. Silvache e jurnalist documentat cam cum se pricepe la jazz Radu Banciu.
Contează povestea cu terenurile de minifotbal, despre care a şi scris presa sportivă, dar tu nu ştii chestia asta. O poveste care ar putea să fie chiar conflict de interese. Deranjuri cu atribuiri de contracte şi alte nenorociri.
Te-ai gândit la asta, Silvache? Nu te-ai gândit. Tu ai misiune să dai în Traian Băsescu, care e răul suprem, e-n tot şi e-n toate, e-n frunza de tei şi-n pipi-ul de zmei şi lacrima de lei. La revedere, jurnalism…
De-acum încolo, toate „dosarele” lui Silvache despre diverşi politicieni se vor referi, în fapt, la un singur om, rădăcina răului absolut, autoritatea imanentă a lui Sarsailă din înălţimile infernale ale Tartarului încins, smolit: Traian Băsescu. Băi, lasă-ne.