home POLITICA Ce intelege un american din romani si din Romania?

Ce intelege un american din romani si din Romania?

Share

Raspunsul corect este: mai nimic, pentru ca nici nu si-a propus sa inteleaga. Ba, mai mult decat atat: cand este confruntat cu complexitatea sufletului unui neam european, declara complet naiv (o naivitate tipic americana): „Părăsesc România confuz. Românii aud lucruri la care eu sunt surd. Nici partea din mine de origine maghiară nu poate auzi.”. Evident ca nu poate, pentru ca exista putin americani care ii inteleg cu adevarat pe romani si sufletul lor zbuciumat si dominat de contradictii.

FOTO: HydeParkBlvd

Defapt, eu cred ca Friedman nici nu si-a propus veun moment sa inteleaga ce se intampla in sufletul romanului, ci si-a facut o documentare-standard, citind cateva carti la moda (pomeneste despre romanele Herthei Muller si a avut noroc ca sasoaica tocmai a devenit notorie, pentru ca a avut parte de o lectura exemplara) si aplica un sablon-tip peste ceea ce constata din realitatea imediata romaneasca de actualitate. Iar atunci cand intra in introspectionalitate, pe psihologia romanului, iarasi aplica sabloane, interpretand uniform comportamentul, reactiile, asteptarile si aspiratiile unor oameni.

Nu vreau sa iau apararea romanilor si nici sa incerc sa le gasesc scuze pentru resemnarea lor mioritica, dar ma intreb ce ar face Friedman daca ar vedea ca timp de 20 de ani se dedica in diferite feluri idealurilor democratiei, dreptatii si adevarului si viata i se scurge printre degete, fara sa aiba macar perspectiva cat de cat apropiata ca intr-un viitor previzibil se va intampla ceva bun.

Ba, mai mult decat atat: are pe cap creditorii, Fiscul, o clasa politica profund corupta, mafiile locale il agaseaza si are impresia ca a stricat orzul pe gaste pentru ca nu a ales sa plece in Occident cu 20 de ani in urma, sa isi faca doua credite, sa-si ia masina si casa din ele si sa isi creasca intai copiii si apoi nepotii in liniste, uitand de Romania si de necazurile acesteia, ori poate afland despre acestea de la televizor…

Chiar, oare ce-ar face George Friedman in locul romanului tipic cu viziuni occidentale, pro-europene? S-ar lua de piepti cu toti mafiotii acestia deodata, ori, pentru a mai fi cat de cat „stapanul sortii sale”, ar pleca in Occident, sa faca doua credite, sa-si ia masina si casa etc.?

Ceea ce nu a inteles si nu va putea niciodata sa inteleaga George Friedman este ca noi nu avem nevoie sa fim primiti in Uniunea Europeana, ca si cum, ca niste salbataciuni infiripate avan intre Pusta Maghiara si Stepa Rusa, am avea nevoie de UE ca de un sprijin, ci noi suntem chiar dintre aceia care am contribuit decisiv la formarea spiritului european, asa cum este el astazi. Cu tot cu nota noastra specifica orientului european.

Cu Antim Ivireanul, Antioh Cantemir, Miron Costin sau Ion Neculce. Deopotriva cu Eugen Ionescu sau Nicolae Steriadi, oricat de mult i-ar revendica francezii, cu Brancusi, al carui geniu a uimit Parisul, iar exemplele de romani cu care lumea occidentala este mandra abunda, in timp ce nu am auzit macar de un roman care sa fie celebru prin intelectualitatea sa si sa se afirme in Rusia sau in China. Este clar deci ca noi, romanii, suntem de extractie europeana. Chiar daca Friedman, american, nu stie ce inseamna aceasta.

A, dezintelectualizatii rasariti dupa 1990, din parinti cu creierul mancurtizat puternic de comunism, care nu au stiut ce sa isi educe copiii, da, probabil ca pentru ei apartenenta la Uniunea Europeana este un simplu refugiu oportunist, ocazional. Da, poate ca pentru ei, pentru fostii comunisti, pentru aparatul de securitate vechi si pentru membrii noilor servicii secrete, partial imbibati cu spiritul vechii politii politice, a fi european este un oportunism, o chestie pragmatica. Acestia sunt contactoarele lui Bukovsky, care, dupa cum apesi pe butoane, pot deveni la comanda nazisti, liberali, comunisti sau crestini-democrati.

Cati ca noi, cati ca voi, cati ca ei?

Dar stim noi in acest moment cati dintre romani sunt astfel? A facut cineva un studiu sistematic, sa vada cum stau lucrurile? Stim noi azi, din acest punct de vedere, care sunt victimele sistemului paracapitalist in care traim si care ne sunt calaii? Stim sau nu stim? Si, daca nu stim, cu ce drept judecam ca Friedman nu a avut dreptate in fond, chiar daca din unele puncte de vedere in forma a avut dreptate?

Multi au votat de-a lungul celor 20 de ani de la Revolutie cu ceea ce indeobste este considerata a fi dreapta reformista pro-occidentala din aceasta nevoie pe jumatate oportunista de a avea umbrela protectoare a Occidentului deasupra capului, fara sa-si dea seama ca sub umbrela aceasta vor avea de-a face, de exemplu, cu neoconservatorii si teoconservatorii americani, care sunt un fel de neo-nazisti americani, pe care sistemul democratic puternic fixat peste Ocean nu-i lasa sa se manifeste si poate ca trebuie sa ne uitam in Irak, ca sa vedem cam care este idealul lor de societate.

Multi au baleiat intre stanga si dreapta din lipsa de cultura politica. Pe acesti oameni ii putem judeca? Ma indoiesc. Nu voi cadea in capcana sa disec afirmatie cu afirmatie cele scrise de Friedman. Nu stiu ce interlocutori a avut el in Romania si cum a ajuns, de exemplu, la concluzia ca eu, roman, am psihologia subordonatului.

In timpul Pietei Universitatii – numai prezenta a zeci de mii de romani acolo ar trebui sa-i spuna multe despre aceasta psihologie a non-subordonarii, prezenta la multi romani, am stat de vorba o zi si jumatate cu un scotian venit in Romania ca sa inteleaga ce se intampla in Bucuresti. Doctorand la Universitatea din Glasgow, specialist in Europa de Est si URSS, omul intelegea mai mult din fluiditatea, contradictiile si exploziile etnico-geopolitice ale acestei regiuni.

Este foarte important avertismentul dat de la inceput de George Friedman:

„Nu îmi este clar dacă românii realizează pe deplin deplasarea vânturilor geopolitice. Ei cred că pot să se ascundă în Europa şi probabil că pot, dar eu bănuiesc că istoria va ajunge din nou la România.”.

Friedman, ca senior al organizatiei Stratfor, stie mai multe decat banuieste. Mai bine zis, nu este omul banuielilor, ci acela care isi intemeiaza afirmatiile pe informatii certe. Restul e, cred eu, o ambiguitate atent controlata.

Cine ne preda lecti de democratie

Voi mai afirma doar atat: George Friedman vine din Statele Unite si lentila prin care vede el Romania (si orice stat fara traditie democratica din aceasta regiune) este foarte deformata. Ce vrea Friedman? Sa avem traditie democratica de peste un secol, ca Elvetia, care, detinand stocuri de bogatii ale tuturor seniorilor planetei, nu a mai cunoscut razboiul din Evul Mediu?

Dar haideti sa luam pe rand marile democratii ale lumii occidentale. Statele Unite sunt marea putere coloniala de azi, care colonizeaza intens acum lumea, prin complexul sau militar-industrial, in cautare febrila dupa resurse. De la constituirea lor – lucru putin discutat public, SUA poarta in constiinta publica povara genocidului contra amerindienilor, dimpreuna cu Marea Britanie.

Marea Britanie este si ea o alta fosta mare putere coloniala, una care si-a transformat, in linii mari, fostele colonii in propriul sau network global de business, numit Commonwealth. Olanda, Belgia, Franta, Spania, Portugalia sunt de asemenea si ele foste puteri coloniale, care si-au tras actuala vana culturala, traditie democratica si „carne” de welfare mediu tot din importarea avutiilor altor natii, cu exploatarea feroce a mainii de lucru indigene din colonii. Germanii au platit scump secolul trecut tendintele lor hegemonice.

Chiar langa noi, la vest, in Mittel Europa, avem un conglomerat de state-natiuni cu o alta traditie istorica, provenite din Austro-Ungaria. La est, stam de secole cu umarul proptit in Imperiul Rus. E usor astfel? Nici vorba. Oare cat de sigur pe el s-ar simti domnul Friedman, daca intre el si astfel de pericole istorice nu s-ar afla doua oceane imense si nu numai?

Solutiile lui Friedman

Citirea atenta a textului scris de american ofera unele solutii la care se gandeste acesta pentru Romania. Este clar ca el nu vede (si nici noi nu vedem) succesul si prosperitatea Romaniei intr-o Uniune Europeana gripata de birocratie si o moneda unica instaurata printr-un mecanism financiar artificial. Solutia de iesire din criza ar fi sa profitam de forta de munca ieftina si sa facem produse cautate pentru piata germana si, in general, pentru pietele occidentale care le pot absorbi.

Dar Friedman se refera la produse romanesti, nu la produse germane, franceze, italiene etc. facute de firme originate din aceste tari, relocate in Romania din motive fiscale, care fabrica exact pentru aceste tari ale Occidentului. Cum iesim din aceasta cursa economica? O conditie o avem indeplinita: noi suntem pe leu, moneda nationala, nu pe moneda euro. Ar fi interesant de vazut cum folosim acest atu.

Un alt argument al analistului este stimularea antreprenoriatului, prin relaxarea legislatiei muncii. Aici vorbeste americanul, libertarianistul Friedman:

„Reglementările europene sunt elaborate cu accent pe ţările foarte dezvoltate. Legile privind garantarea locului de muncă semnifică că europenii nu angajează muncitori, ci îi adoptă.”.

Ceea ce probabil ca nu stie Friedman este ca, exact asa cum a aflat chiar el, discutand cu un antreprenor roman care intr-o zi si-ar dori sa fie european, forta de munca este exploatata la sange in Romania, pentru ca, pe masura ce criza isi arata coltii, tot mai mult din presiunea acesteia este pusa pe angajati. In aceste conditii trebuie sa facem si mai laxa legislatia muncii, ca sa legalizam exploatarea salariatului?

Confuzia

„Parasesc Romania confuz”, spune Friedman in incheiere. Il cred. Ceea ce nu pricep este ambiguitatea mesajului sau privind palaria de securitate pe care o reprezinta alianta NATO din care facem parte. In aceste zile am citit tot felul de lucruri contradictorii. Pe de o parte, am inteles ca acum, daca un stat membru NATO este atacat, reactioneaza militar tot blocul NATO, in integralitatea sa.

Pe de alta parte, inteleg ca siloviki rusi, cu tupeul lor caracteristic, ar cere, intr-o varianta de lucru, ca stat asociat NATO, sa li se repartizeze ca arie de responsabilitate exact sectorul Europa de Est. Aceasta in timp ce Friedman ne explica faptul ca nu trebuie sa ne bazam prea serios pe seriozitatea NATO. In care principalul sponsor este tot SUA. Nici o problema, nu ar fi prima data cand americanii, in ultimul secol, ne-au lasat pe mana rusilor, in buna intelegere cu acestia.

Problema este ca nu mai inteleg ce s-a discutat defapt la Lisabona si ce a vrut in realitate sa transmita George Friedman de la Stratfor. Si cui. Si de ce tocmai acum. Ca eu, vorba lui Friedman, sunt roman, deci resemnat, am spaime si am tendinta sa vad lucrurile in negru…

Citeşte şi
Petre Daea, ministrul Agriculturii, iese din nou în decor, făcându-se de râs, aproape ca la
În primăvara lui 1990, înainte de Piaţa Uniiversităţii, când eram student la Galaţi, în contra
Primarul general Sorin Oprescu, arestat preventiv 30 de zile, a fost suspendat din funcţie. Întrebarea
Se apropie ziua în care cei ce au votat azi cu USL îşi vor muşca
"Suntem cam în al treilea an de rău, cred că va interveni un reviriment economic
În 1870, cand Imperiul lui Napoleon al III-lea s-a prăbusit sub înfrângerea prusacilor, la Sedan,
Orice slăbire a entităţii noastre actuale, decizii despre noi, luate fără noi, nu le vrem.
Situatia centralelor nucleare din Japonia starneste ingrijorari la nivel mondial privind siguranta si viitorul energiei
Daca ati sti ca acest tort reprezinta guvernarea dupa 2012, sunt convins ca v-ati uita
Col. (r) Paulian Pasarin, fost sef al Serviciului Contraspionaj: "Totul a plecat de la o
Share