home ECONOMIE, POLITICA Ce ati face voi cu “compania” Romania? (Cosmin Pacuraru)

Ce ati face voi cu “compania” Romania? (Cosmin Pacuraru)

Share

Modo-groso, o tara poate fi vazuta ca o firma. Are venituri si cheltuieli. Cand veniturile depasesc cheltuielile, insemna profit. Cand cheltuielile depasesc veniturile, inseamna pierderi.

In acest caz, firma are trei posibilitati: taie cheltuielile pentru a le aduce la nivelul veniturilor, se imprumuta (de la banci sau emite obligatiuni) sau isi declara falimentul. Cu o tara e mai greu cu falimentul… nu se pot vinde activele …

Cu Romania se intampla cam acelasi lucru! O companie, daca ajunge in situatie de faliment, este clar ca managementul a fost prost si trebuie schimbat! Raportat la o tara (aici se poate aduce in discutie si Grecia), rezulta ca guvernele au fost incompetente si clasa politica asisderea.

Azi este cat se poate de clar: avem ingrozitor de multi oameni care se hranesc de la bugetul de stat. Asta inseamna ca exista cheltuieli mari cu “personalul TESA”, adica cei care trebuie sa intretina compania. Uitandu-ma pe cifre, constat ca acest “personal TESA” este la jumatatea “personalului productiv”.

Stie cineva o companie cu o asa de mare proportie intre cei care produc si cei care au grija ca sa se produca? Nu cred. Intr-o companie multinationala, lucratorii din afara productiei sunt cel mult 10% din cei care sunt direct productivi. (am luat o companie foarte mare, deoarece pentru una mica raportul este cu mult mai mic)

Cu o tara este altfel si, recunosc, aceasta comparatie este cat se poate de fortata, dar cat se poate de asemanatoare. Cum am ajuns in aceasta postura? Guvernele din ’90 incoace au luat numai decizii populiste, care sunt antieconomice.

Va mai amintiti ca pe la inceputul democratiei s-a redus varsta de pensionare, aducand dintr-o data in carca celor care produc, si imputinati, o mare de asistati?

Va mai amintiti de deciziile referitoare la “mormanul de fier vechi” – asa era numita economia pe atunci – de inchidere a societatilor comerciale si nu de privatizare a lor, care au incurajat iesirea la pensie, care au marit numarul de someri, care au dublat practic asistatii de sat?

Va mai amintiti politicile de acum cativa ani, perioada de expansiune economica in toata Europa, nu numai in Romania, adica pe vremea cand statul avea bani, cand se faceau angajari cu miile in institutiile de stat? (sa ne amintim cati tanjeau sa se angajeze intr-o angentie guvernamentala cu birou sau reprezentant in cea mai mica comuna din varf de munte?)…

Un puseu de crestere a asistatilor de stat (sa fim seriosi – nu toate institutiile bugetare aveau nevoie de personal – deci putem sa ii numim asistati). Prin toate aceste masuri s-a asigurat (sau s-a dorit) un numar mai mare de voturi pentru partidele care s-au aflat la putere.

Acum e criza! Acum a venit scadenta. Scadem cheltuielile pentru ca nu putem mari veniturile. Cum le scadem? Tinem toti oamenii si le scadem la toti salariile sau dam afara oameni in proportia cu care vrem sa scadem salariile? Daca ii dam afara? Nu putem!

Avem contracte colective de munca, care prevad fel de fel de compensatii pe langa ajutorul de somaj. S-ar putea sa coste mai mult decat daca nu facem nimic! Problema este ca nu putem sa tratam toti bugetarii la fel, adica sa le taiem la toti salariile.

Va dati seama cum se va uita SPP-istul primului ministru la Emil Boc? Va dati seama ce frustrati vor fi politaii care se lupta cu infractorii? Dar doctorii de la urgenta? Dar procurorii si judecatorii care lupta cu coruptia? … si mai sunt bugetari de care putem sa amintim!

Cand ati fost ultima data intr-o institutie a administratiei locale? Incaperile gem de birouri si scaune ocupate de indivizi care nu au alte preocupari decat sa citeasca ziarele, sa bea cafele, sa se uite la ceas…

Care sunt cele mai vocale sindicate? Tocmai a acelora care chiar stau! De ce sunt vocale? Vor sa stea in continuare membrii si sa nu uitam care este portretul robot al liderului de sindicat: lider de foarte multi ani, obraznic (confundat cu activ), cu limbaj nesimtit (confundat cu vorbaret), cu asa de multe drepturi, incat in anii de cand este lider a acumulat o avere frumusica.

Revenind: a cui este vina? Se pare ca a tuturor care au fost si care sunt la putere. Acei care sunt azi in opozitie si care fac declaratii care mai de care mai nesimtite si mai inconstiente au uitat ca si sub guvernele lor s-au facut angajari si s-au crescut numarul de someri sau pensionari.

“O bomba nucreara”, “genocid social”… asa caracterizau unii lideri ai Opozitiei actualele decizii. Totusi, macar cei de la PSD puteau sa-i dea un telefon fostului lor coleg Tanasescu, acum la FMI, sa-l intrebe care este treaba, inainte de marile lor exprimari.

Cu parere de rau, dar stau si ma intreb cine ii ia in serios? Doar trebuie sa apreciem ca, in aceasta inclestare plina de ura si ireconciliabila intre cei de la putere si cei din opozitie, reprezentantii FMI incearca sa explice actualei opozitii ca altfel nu se poate, ca alta cale nu exista.

Sa vedem care vor fi declaratiile alor nostri opozanti dupa intalnirea cu FMI-ul.

Sursa: Consultanta Politica

Share