home MASS MEDIA, POLITICA, STIRI DESPRE TELEVIZIUNI Cazul Birchall vs. Buble. Consideratii deontologice

Cazul Birchall vs. Buble. Consideratii deontologice

Share

La mijlocul lunii septembrie a anului 2008, jurnalistul Iosif Buble de la Antene publica pe blogul sau, in plina campanie electorala, un clip video in care o femeie, aflata pe scaunul din dreapta al unei masini, facea sex oral cu un barbat, care statea pe scaunul soferului.

citeste: Urat, urat de tot… Nu se face, Ioska!

Buble afirma ca femeia ar fi fost Ana Birchall, pe atunci nominalizata pentru un colegiu electoral din Vaslui, iar barbatul ar fi fost Mircea Geoana. Ulterior, colegul meu de birou Daniel Todoran i-a luat lui Ioska un interviu pe Yahoo Messenger.

citeste interviul lui Todoran cu Buble: Ioska Buble: “Eu voiam sa arat doar cine va fi viitorul ministru al Educatiei”

In urma acestui scandal, Ana Birchall a fost retrasa de conducerea Partidului Social Democrat de pe listele de candidaturi pentru Legislativ si nu a revenit in prim-planul vietii politice nici pana in ziua de astazi.

foto: Traim in Romania

Las altora placerea sa se delecteze cu descoperirea filiatiilor din PSD, pornind de la politicianul care a ajuns in Parlament in locul lui Birchall. Pe mine nu aceasta ma intereseaza in primul rand, ci starea presei, subiect predilect al acestui website.

Daca Iosif Buble a intrat cumva, indiferent cum, in posesia unei casete in care era surprins un act sexual intre doi politicieni, primul lucru pe care trebuia sa il faca era sa-si intrebe cu tot dinadinsul sursa ori sursele care este semnificatia politica a casetei.

citeste aici Codul Deontologic al Jurnalistului

Mai concret: in ce masura faptul ca intre cei doi are loc un act sexual are si relevanta politica? Sugestia lui Buble, “eu voiam sa arat doar cine va fi viitorul ministru al Educatiei”, nu se sustine. Jurnalistul nu lucreaza cu sugestii, ci cu fapte concrete.

Anume: in ce sens este culpabil un viitor ministru al Educatiei pentru un act sexual? Aceasta trebuie demonstrat de catre un jurnalist clar, din multiple surse, independente si veridice. Sugestiile imediate sunt doua si le voi detalia pe loc.

Prima sugestie este uite, dom’le, care este moralitatea Anei Birchall, cum ar putea un asemenea om, care face sex oral cu seful ei de partid, Mircea Geoana, sa fie ministrul Educatiei?

De aici se desprind doua posibile interpretari ale realitatii (eventual) politice, care trebuie insa demonstrate cu argumente, nu cu aluzii mizerabile:

1. Este moral si educativ ca elevii si studentii romani sa aiba un astfel de ministru? Daca nu este moral, de ce? Acest fapt trebuia argumentat si demonstrat logic, nu lasat la nivelul sugestiei, aluziei.

Intrebarea mea nesimtita, dar logica, este: cate dintre femeile ministri ai Educatiei din lumea Occidentala fac sex oral si cate nu? Ne intereseaza acest lucru sau nu? Cate cu sotii / iubitii / amantii lor si cate si cu alti barbati?

Ne intereseaza aceasta sau nu, jurnalistic vorbind? Cate dintre acestea fac sex oral cu seful lor de partid si, din nou: ne intereseaza aceasta sau nu?

2. Prin favoruri sexuale oferite catre seful de partid, Ana Birchall a incercat sau nu a incercat sa obtina avantaje politice – un loc in Parlament sau poate si un post de ministru?

Iosif Buble nu a fost interesat sa afle aceste lucruri si constiinta sa a ramas neclintita, monobloc, insensibila, toval in fata unor astfel de categorii etice si morale care nu fac parte din aparatul sau de discernere a realitatii de fabulatie, a adevarului de minciuna.

El s-a comportat, ca jurnalist, intr-un mod care face de ras meseria de aceasta si care a contribuit in acesti ani la compromiterea dramatica a breslei noastre.

Sa merg mai departe cu argumentatia mea. Daca Iosif Buble, dupa o investigatie extrem de serioasa in mediul politic, care ar fi putut sa dureze luni de zile (putin imi pasa acum mie de jocurile politice pe care le-a facut Buble si care erau legate de timingul electoral al alegerilor), ajungea la concluzia ca exista un temei jurnalistic de sustinere a semnificatiei acestei casete, atunci trebuia sa mearga mai departe si sa caute probe ca intr-adevar in clip sunt Ana Birchall si Mircea Geoana.

Iosif Ioska Buble nu a facut nici acest lucru. Exista, in primul rand, o multime de moduri in care, tehnic vorbind, poti sa faci pe cineva pana si sa fie mai tare decat Bruce Lee in lovit copii cu pixelul albastru.

Darmite sa aduci o stimata domnisoara sau doamna, foarte asemanatoare cu Ana Birchall, pe un clip neclar, de calitate submediocra, sa ofilmezi din profil facand sex oral cu un barbat obscur, care sta cu spatele, apoi sa afirmi ca femeia e cine vor cercurile de interese din spatele dumitale sa desfiintezi.

Ideea este ca asemenea practici nu au legatura cu presa. Daca am fi avut o breasla bine organizata a jurnalistilor din Romania, dupa aceasta incalcare a deontologiei Ioska Buble ar fi trebuit sa fie excomunicat din tagma noastra, a “presarilor”, care sunt (sau ar trebui sa fie) niste indivizi onorabili.

Nu ca ulterior Buble ar fi murit de foame. Probabil ca ajungea consilier pe la cele partide. Nu ca acum, cand are de plata mai mult ca sigur, in urma acestui proces, 70.000 de euro, nu se va descurca.

Banii acestia il vor lega probabil si mai tare de glia lui Felix Motanul si de cercurile de interese care l-au manat sa aleaga varianta simplificata de lucru, in dispretul deontologiei breslei sale.

Share