home CORUPTIE, POLITICA Armaghedonul Oligarhilor 71. Corneliu Vadim Tudor

Armaghedonul Oligarhilor 71. Corneliu Vadim Tudor

Share

Armaghedonul Oligarhilor 71. Corneliu Vadim Tudor

Corneliu Vadim Tudor este altă mare figură a presei de tranziţie şi a lumii politice româneşti a ultimilor 25 de ani. El este ipostaza trompetei descreierate.

Fără concupiscenţa (în cel mai bun caz) partenerilor politici (vizibili sau nedeclaraţi), probabil că Vadim ar fi fost acum, în anul 2015, un simplu pensionar şi oricum spre această condiţie se îndreaptă. Inexorabil.

Rolul său a luat sfârşit şi “structurili” deja l-au lepădat la groapa de gunoi a istoriei.

S-a angajat la România Liberă în 72, imediat după terminarea facultăţii. A activat la Departamentul Social, având diverse rubrici permanente. În 74 scrie la revista Magazin, unde i se deschide şi un proces de plagiat.

În 75 întrerupe cariera jurnalistică, pentru că este luat în armată. Nu se mai întoarce la Magazin, ci devine jurnalist la Agerpres, de la sfârşitul lui 75.

Mai bine de 14 ani lucrează în agenţia de presă a statului, pentru că în iunie 89 să-şi depună brusc legitimaţia de agenţie şi carnetul de partid. Revoluţia îl prinde şomer.

Deschide, împreună cu scriitorul Eugen Barbu, revista „România Mare”, în iunie 90. Revista este făcută cu ajutorul premierului Petre Roman, care îi recomanda lui Andrei Pleşu, ministrul Culturii la aceea vreme, să pună la dispoziţia lui Vadim hârtia tipografică şi utilităţile necesare.

La numai un an de la înfiinţarea revistei, este pornit şi partidul România Mare. Din 92 până în 2000, în paralel, mai publică şi revista Politica. În 2004 lansează cotidianul „Tricolorul”.

Vadim are acţiuni doar în două edituri (România Mare şi Speranţa) şi într-o firmă de distribuţie de presă, Anota Impex.

urmează: Armaghedonul Oligarhilor 72. Dan Voiculescu

Share