Asa cum se poate constata pe vdtonline, Antena 3 ramane singurul site care o tine intr-o campanie articulata continua pe subiectul scandalului din spatele Eurovision (Romania).
Sa nu fiu inteles gresit.
Mai exista si alti jurnalisti de caracter care gandesc asemanator si sunt destui oameni de calitate care au ceva de spus, dar institutionalizat nu lucreaza decat acest site. Retoric, autorul articolului se intreaba: „Vă mai aduceţi aminte de Nico, de meserie cântăreaţă, Vlad Miriţă, termopanist reciclat în om al scenei şi microfonului, şi Andrei Tudor, compozitor, fiu de compozitor?”.
Apoi continua astfel: „Nu ne-am fi aşteptat la mare lucru, dar ni se părea de bun simţ măcar să tacă”. As, de unde. Pe cei de la Todomondo, oameni de bun simt, i-am cautat pe televiziuni cu lumanarea, dupa finala de anul trecut, si i-am gasit cu greu.
Si, daca mai era nevoie: „Nico şi Miriţă, ca şi tudorienii, ar trebui să nu uite că europenii au demonstrat, cu doi şi trei ani în urmă, că este capabil să treacă peste barierele geopolitice. Reprezentanţii noştri au prestat, atunci, la cu totul alt nivel… Şi, ciudat, după succesele obţinute, au fost mai modeşti decât diva şi tenorul, care continuă să se laude cât de buni au fost ei şi cât de proşti ceilalţi”.
Despre o „nominalizare”
Acum, ma vad nevoit sa vorbesc si despre acest fapt, pentru ca am fost nominalizat, asa cum se vede in articolul la care am dat link. Ii multumesc autorului, pe care, repet, nu il cunosc, nu stiu cine este si nu am vorbit niciodata cu el/ea despre ceva anume.
Sau poate ca da si nu stiu. Bun, sa zicem ca as fi de acord inclusiv sa stau in aceeasi incapere cu unul sau doi sau trei dinozauri, cu toate ca s-ar putea sa iasa din camera respectiva cu pete rosii pe fata de nervi. Parerea mea este ca primul lucru pe care ar trebui sa-l faca ar fi sa se retraga. Din pudoare? Nu, nu cred ca au.
Le propun insa o retragere in penumbra, necesara pentru a da credibilitate unui concurs tavalit prin mizerii de tot felul in acesti ani. Daca acest lucru s-ar petrece, poate ca unii compozitori, cantareti si case de discuri isi vor face strategia pentru anul acesta si in functie de Eurovision, gandindu-se la participarea la un concurs adevarat.
Deci, vorba lui Liiceanu: retrageti-va o vreme in penumbra, poate ca, cine stie, va vom iubi.
Despre Corul SOUND
„(…) ca tot se lauda el (n.n.: adica eu) ca are studii muzicale si canta intr-un amarat de cor”, zice cineva in comentarii, sub articolul de pe site-ul Antena 3. Ca va legati de mine, am inteles, asta e, legati-va, dezlegati-va, dar ca va legati de Sound m-a enervat.
Dumneavoastra v-ati gandit ca v-ati fi putut gandi ca vreodata ganditi la gandurile pe care nu
le-ati gandit? In primul rand, Corul Sound (foto – concert la Barcelona, in cadrul Festivalului Corearte, octombrie 2007) este urmasul Grupului Song, pentru care am un respect enorm si care, dupa marele Madrigal, a ramas in constiinta melomanilor romani ca al doilea brand coral al Romaniei postbelice, chiar daca au mai fost si mai sunt si alte formatii extrem de valoroase.
In al doilea rand, „Choeurs et Maitrises de Cathedrales” din Noyon (1998, premiul al II-lea) sau ChorOlimpiade Linz (2000, medalie de aur si medalie de argint) sunt doar doua dintre succesele noastre internationale, cu care pot sa va tin de vorba, domnule sau stimata doamna, pana maine dimineata.
In al treilea rand si ultimul, Corul Sound a fost prima formatie care a cantat pe scena Atheneului Roman altceva decat muzica culta: choral-jazz-rock. Irving Berlin. Duke Ellington.
Asa ca, atunci cand o sa mai scrieti pe vreun forum despre noi ca despre un „amarat de cor”, sa va aduceti aminte de palmele formidabile pe care tocmai le primiti acum de la mine.