home CORUPTIE, POLITICA Armaghedon Media (II). Adevarul despre Dan Voiculescu

Armaghedon Media (II). Adevarul despre Dan Voiculescu

Share

A doua parte a Armaghedonului Media este dedicata exclusiv trecutului omului de afaceri si politicianului de astazi Dan Voiculescu. Sarea si piperul acestei parti a raportului este data de cateva documente, preluate de catre autor din cartea lui Dan Badea, Averea presedintelui.

Primul document citat copios este raportul firmei canadiene de contabilitate juridica Peat Marwick Thorne, privind masurile de recuperare a banilor CRESCENT, propuse prin “PROIECT 13 CRESCENT”, culminand cu dispozitia: “Retineti-l pe Voiculescu!”.

citeste si: Armagedon Media (I). Operatorul, Guralivul si Romanticul

Firma fusese angajata de guvernul lui Petre Roman, pentru a redacta un raport si a propune solutii de recuperare a banilor depusi in strainatate de regimul lui Nicolae Ceausescu. O comisie senatoriala a facut propria sa ancheta. Concluziile si recomandarile sunt si ele publicate in acest raport.

citeşte şi: Armaghedonul Oligarhilor 72. Dan Voiculescu

Avem de asemenea ocazia sa citim fragmente din raportul KPMG – Peat Marwick Thorne pe acelasi subiect. De asemenea, Raportul Comisiei Guvernamentale pentru Recuperarea Fondurilor Deturnate din Patrimoniul Statului, infiintata prin Hotarare de Guvern in anul 1990, condusa de guvernatorul BNR de atunci, Mugur Isarescu.

citeşte şi: Armaghedonul Oligarhilor 73. Dan Voiculescu, eternul slujbaş al fascinantei Securităţi

===

Armagedon Media (II)

CRESCENT era o firma “off-shore”, infiintata pentru a fi scutita de taxe si impozite in Romania, conform legilor internationale in materie, tocmai pentru ca banii castigati de ea sa nu ajunga la buget, ci in conturile controlate de Dan Voiculescu.

citeşte şi: Armaghedonul Oligarhilor 73. Dan Voiculescu, eternul slujbaş al fascinantei Securităţi

Profilat in special pe afaceri cu ciment si alumina, Dan Voiculescu-CRESCENT a scos din Romania cantitati gigantice din aceste materii prime, obtinand profituri calculate la cel putin 1,5 miliarde de dolari, intr-o perioada in care toata Securitatea Statului era transformata intr-un urias mecanism de producere de bani, prin orice mijloace, cu scopul achitarii integrale a datoriei externe a RSR, de 21 miliarde de dolari.

citeşte şi: Armaghedonul Oligarhilor 74. Biografia lui Dan Voiculescu

 

Foarte multi specialisti au ajuns dupa ’89 la o opinie comuna: Dan Voiculescu era una dintre persoanele de incredere care alimentau conturile lui Ceausescu din bancile Elvetiei si ale altor banci ale lumii. S-a estimat ca averea lui Ceasescu, ascunsa in aceste conturi ultra-secrete, s-ar ridica la peste 400 de milioane de dolari.

Cifra de 400 milioane de dolari a fost pronuntata public prima data de procurorul militar Dan Voinea, care a facut parte din completul Tribunalului Militar Exceptional care, in 25 decembrie 1989, la Targoviste, a decis impuscarea sotilor Ceausescu:

Procuror: Pe numele cui sunt cele 400 de milioane de dolari din Elvetia”

Elena Ceausescu: Ce bani?

Procuror: 400 de milioane au fost depozitate in Elvetia!

Elena Ceausescu: Dovada, dovada!”

Si tot conform acestor opinii, s-a tras concluzia ca Dan Voiculescu a mostenit, dupa impuscarea sotilor Ceausescu, “averea diavolului”. Asa se poate explica si nemaipomenita prosperitate a afacerilor lui Dan Voiculescu, imediat dupa decembrie 1989.

In 1990, zeci de ofiteri de securitate cu misiuni de aport valutar (AVS) s-au imbogatit, devenind proprietarii sumelor valutare pe care le-au depus in anii comunismului, in conturi secrete de la BRCE, deschise de Securitate pe numele lor.

Pentru ca nimeni nu a mai revendicat sumele din conturile acestor lucratori AVS, care in fapt alimentau conturile lui Ceausescu, a facut posibil ca fostii securisti sa devina azi cei mai mari oameni de afaceri.

Acesti bani nu au mai iesit niciodata la iveala, toate incercarile de recuperare a lor fiind blocate din ordin politic in 1990, atunci cand o echipa de experti canadieni de la KPMG Peat Marwick Thorne – Toronto, angajata de Guvernul Romaniei, a ajuns la firma CRESCENT.

Tot mai multe voci spun azi ca Dan Voiculescu a fost una dintre persoanele care a mostenit conturile lui Ceausescu sau o parte din ele, la fel cum multi ofiteri de Securitate au avut norocul sa ramana cu importante sume valutare in conturile personale, dupa caderea regimului comunist.

Nu mai este azi un secret ca ofiterii Securitatii, precum si numerosi functionari de vaza din structurile puterii de atunci, aveau fiecare misiunea sa aduca dolari, prin orice mijloace, pentru vistieria tarii, pentru Ceausescu. Cu totii erau inregistrati in Serviciul de Aport Valutar pentru Stat (AVS) si aveau fiecare conturi deschise la BRCE (viitoarea BANCOREX). Acesti lucratori de Aport Valutar aveau norma sa stranga bani, sub sanctiunea retrogradarii.

Asa s-au strans la buget sute de milioane de dolari numai din rascumpararea a mii de evrei si etnici germani, care au dorit sa emigreze din Romania. De aceea ne si miram continuu de gestul lui Emil Hurezeanu, desi, financiar, ne convine.

BRCE a fost in fapt banca in care toti cotizantii AVS au avut conturi personale. Dupa 1990, functionarii BRCE – BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit.

Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi.

Filiera

Cifra de afaceri anuala a CRESCENT, declarata de ea insasi se ridica la 200 de milioane dolari. Surse care au incercat sa investigheze in 1990 firma CRESCENT au lansat insa informatia ca in realitate cifra anuala de afaceri ar fi fost de 500 milioane dolari.

CRESCENT-ul avea ramificatii in Atena si Viena, unde avea reprezentante oficiale. Cea mai puternica reprezentanta era insa cea de la Bucuresti, condusa de Voiculescu, in calitate de director general. In anii ’84 – ’89, surse avizate arata ca cel care dirija la varf afacerile CRESCENT era un anume John Edgington, care isi facea veacul la Viena.

Tot la Viena se afla si fratele lui Nicolae Ceausescu, Marin, seful Reprezentantei Economice a Romaniei in Austria (prin care se derulau afaceri uriase), care a fost gasit spanzurat, in 28 decembrie 1989, la trei zile dupa impuscarea dictatorilor, in pivnita casei. Versiunea oficiala, in lipsa de alte probe, a fost sinuciderea, insa nimeni nu a acceptat aceasta versiune.

Cei care l-au cunoscut pe Marin Ceausescu spun ca acesta l-a cautat cu disperare, in ultimele momente ale vietii sale, pe John Edgington, dar nu a reusit sa-l gaseasca, pentru ca acesta se daduse la fund, afland ce se intampla in Romania.

O stire a agentiei austriece APA, preluata de Rompres la 6 ianuarie 1990, anunta:

Marin Ceausescu, fostul sef al Reprezentantei Comerciale a Romaniei in Austria, fratele ex-dictatorului, a fost vazut, cateva ore inainte de a se sinucide, in localitatea Eisenstadt, din Burgenland, unde se gaseste sediul firmei CRESCENT COMMERCIAL MARITIME Ges Mbm, al carei sediu se afla la Nicosia. Locuitorii afirma ca de fapt aceasta firma apartinea Romaniei. Firma care platea imediat pentru produse se ocupa de importurile unor marfuri de lux occidentale, care erau trimise cu camioane particulare spre Romania, a relevat un om de afaceri din Eisenstadt“.

Conturile lui Ceausescu

Dupa evenimentele sangeroase din decembrie 1989, Puterea aleasa in mai 1990 a initat o palida tentativa de cautare a conturilor secrete ale Securitatii lui Nicolae Ceausescu. Pentru aceasta, la 14 august 1990, s-a luat Hotararea de Guvern nr. 951 (publicata in M.O. nr 104 din 13.09.1990), act care prin care s-a decis infiintarea unei Comisii Guvernamentale care sa caute si sa recupereze conturile secrete ale Securitatii si familiei Ceausescu.

Guvernul Romaniei a considerat ca “Averea Diavolului” poate fi gasita, crezand probabil, la acea data, ca ea se afla in niste conturi secrete, prin banci din Elvetia, SUA sau alte state, pe numele fostilor dictatori.

S-a constituit si o Comisie Guvernamentala cu misiunea declarata: descoperirea “Averii Diavolului”. Dintre insarcinarile acestei comisii, mentionam:

– identificarea si localizarea fondurilor;

– initierea procedurilor judiciare pentru recuperarea fondurilor;

– investigarea, in limitele legii, a cazurilor de coruptie, abuz si frauda, care au facut posibila deturnarea fondurilor de catre sau in favoarea debitorilor;

Primul presedinte al comisiei a fost Ion M. Anghel, trimis la nici doua luni dupa numire, ca ambasador in Olanda. Locul sau a fost preluat de actualul premier Mugur Isarescu, care nu se stie cand a renuntat la aceasta calitate, pentru ca din 1992 nu s-a mai auzit nimic despre activitatea acestei Comisii.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, Guvernul a angajat o firma de experti canadieni, PEAT MARWICH THORNE, din Toronto, careia i s-a platit pentru investigatiile efectuate un onorariu de peste 250.000 de dolari.

Expertii canadieni s-au pus pe treaba si in cateva luni au ajuns cu cercetarile in jurul societatii cipriote CRESCENT COMERCIAL MARITIME, a carei director general al reprezentantei de la Bucuresti era Dan Voiculescu, actualul magnat al imperiului GRIVCO.

In imperiul GRIVCO, abia nascut in acel an, trecusera cu arme si bagaje, in calitate de actionari sau directorasi pe la diverse firme, o serie de fosti ofiteri ai DIE, care pana in decembrie 1989 lucrasera la intreprinderile de comert exterior ale Securitatii: ICE  Dunarea, ICE Metalimportexport si altele.

Unii dintre ei mai erau inca activi. In momentul in care cercetarile canadienilor au ajuns la cuibul lui Voiculescu, investigatiile au fost fatis obstructionate. Canadienii au fost intoxicati cu fel de fel de fel de adrese, provenite de la institutiile statului, astfel incat Rod Stambler, reprezentantul PEAT MARWICH THORNE a declarat presei canadiene, care a realizat un film documentar intitulat “Averea Dracului”:

La un moment dat, un moment cheie, am constatat ca a aparut un sistem care a crescut, s-a dezvoltat si functiona intr-un asemenea mod, incat sa nu poata fi identificat ca beneficiar al profiturilor. Fara indoiala ca era de la cel mai inalt nivel din interiorul Romaniei…

Canadienii au trimis si un raport Ministerului Justitiei, cu rezultatul cercetarilor lor, la data de 29.06.1990, semnat de Robert Lindquist si Edward Belobaba, in care au subliniat piedicile care li se pun la tot pasul.

Comisia Guvernamentala a comunicat imediat firmei PEAT MARWICH THORNE:

Dezvaluirea continutului raportului pe care l-ati trimis ministrului Justitiei sau alte informatii legate de acesta ar putea prejudicia ancheta desfasurata de Comisia Guvernamentala si ar putea antrena responsabilitatea ruperii acestui contract

Postul national canadian CBC a anuntat in 6 octombrie 1991 ca va difuza peste doua zile documentarul “Averea Dracului”. Surpriza: Guvernul Roman a actionat imediat in judecata postul CBC, pentru a interzice difuzarea documentarului.

Procesul s-a judecat la 30 octombrie 1991, iar verdictul a fost firesc: interdictia de difuzare ceruta de Guvernul Romaniei a fost ridicata, astfel ca pe 5 octombrie filmul a fost vizionat de telespectatorii canadieni. In mod las, Guvernul Romaniei a negat ulterior ca ar fi fost initiatorul procesului.

PEAT MARWICH THORNE a fost impiedicata sa aiba acces la documentele din BRCE, de la SRI sau diverse ministere, invocandu-se secretul bancar si cel de stat. Prin astfel de metode, Guvernul Roman si Comisia lui Isarescu i-au trimis la plimbare pe canadieni, fara sa se fi recuperat un singur dolar din averea “mult cautata”.

In realitate, gestul politic de inmormantare a afacerii a avut la baza descoperirea unui adevar: banii cautati se aflau sub controlul unor fosti ofiteri de Securitate sau din DIE, iar deconspirarea acestora ar fi bulversat structurile serviciilor interne de informatii.

Aceste fonduri, provenite in majoritate din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care “au reusit in afaceri” dupa 1989.

Din februarie 1992 s-a constituit si o comisie senatoriala pentru gasirea “Averii diavolului”, condusa de senatorul PDSR Dragos Luchian. Reluata din punctul unde a fost abandonata de Comisia Guvernamentala, investigatia noii comisii a vizat verificarea conturilor din BRCE, scop pentru care s-a desemnat o echipa de sapte experti din Ministerul Finantelor, care insa s-au apucat de treaba si nu au mai terminat-o niciodata.

Arhiva BRCE a fost distrusa intre timp si peste 2 miliarde de dolari, cat se aflau in visteria BRCE, au disparut in mod misterios. Un control al Curtii de Conturi a Romaniei, efectuat la BRCE in 1996 (primul de acest gen din 1996), concluziona:

– nu s-a putut stabili pe baza de documente modul de gestionare a Fondului valutar centralizat al statului, deoarece fondul a fost desfiintat nelegal si nejustificat de catre BRCE in ianuarie 1990. La data desfiintarii, fondul insuma 1,106 miliarde de dolari;

– in 1991, BRCE a deschis pe numele BNR un cont numit “BNR – Fond de stat valutar”, in care, prin patru operatiuni, a inregistrat plati fara documente justificative de 906 milioane de dolari, facand datoare in acest fel BNR, in numele statului, cu suma mentionata, pe motiv ca ar fi achitat la extern datorii ale statului;

Expertii canadieni au stabilit, in momentul cand au batut la poarta CRESCENT a lui Dan Voiculescu, ca aceasta companie a avut la BRCE un cont necomercial, nr 47.11.285.350-2, si un altul la sucursala din Bucuresti a SOCIETE GENERALE, nr. 020221. Contul de la BRCE al CRESCENT era manevrat de Rodica Vlaicu, de la Departamentul Economic.

Depistarea averilor acumulate de firma CRESCENT, din afacerile purtate cu firmele Securitatii (ICE Dunarea, ICE Metalimportexport, ICE Vitrocim, Danubiana etc), estimate neoficial la circa 1,5 miliarde de dolari, se pot afla foarte lesne, daca institutiile abilitate i-ar lua la intrebari pe martorii afacerilor lui Dan Voiculescu, in majoritate ofiteri DIE sau de Securitate, ori colaboratori ai acestor institutii nu demult apuse.

Printre acestia:

Vasile Voloseniuc, fost presedinte BRCE;

Gheorghe Crainicean, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar si administrator la firmele lui Dan Voiculescu;

Mihai Lazar, fost functionar la ICE Dunarea, azi actionar si administrator al firmelor lui Voiculescu;

Rodica Vlaicu, fosta functionara la BRCE, care administra direct contul CRESCENT;

Nas Leon, fostul sef al Gospodariei CC al PCR, cel care inventaria fondurile secrete ale Securitatii si ii raporta regulat lui Ceausescu cuantumul sumelor;

Dan Pascariu, fost vicepresedinte pentru operatiuni internationale la BRCE;

col Gheorghe Badita, fost sef la ICE Dunarea;

col Constantin Gavril, fost sef la ICE Dunarea;

gen Aristotel Stamatoiu, fost sef la ICE Dunarea;

Ion Presura, fost director adjunct la ICE Dunarea;

Nicolae Patrubani, fost contabil sef la ICE Dunarea;

Unul dintre cei mai avizati martori ai averilor facute cot la cot cu Securitatea de catre Dan Voiculescu – CRESCENT este lt. col. Anghelache Constantin (fost sef la Clubul Rapid).

In 23 decembrie 1989, postul de radio “Europa Libera” a dat publicitatii un numar de cont, divulgat de ofiterul Liviu Turcu, refugiat in SUA, cont folosit de familia Ceausescu pentru operatiunile valutare facute in anii comunismului.

Contul, deschis la BRCE, a avut nr. 4721.427.300.2

, a continuat mesajul Europei Libere,

este un cont folosit de familia Ceausescu, pentru operatiunile valutare. Numele responsabilului cu actiuni valutare este lt. col. Anghelache Constantin, cu atributii importante in Ministerul Comertului Exterior, in Ministerul de Externe si BRCE. Acest lt.col. Anghelache Constantin este un martor important si trebuie facut totul sa fie pastrat pentru a sti ce stie“.

“Retineti-l pe Dan Voiculescu!”

Firma de contabilitate juridica PEAT MARWICK THORNE din Toronto si firma de avocatura GOWLING, STRATHY & HENDERSON au fost angajate, la data de 12 martie 1990, de catre Ministerul Justitiei, in numele Guvernului Romaniei, sa depisteze conturile secrete ale Securitatii si ale familiei Ceausescu, in care se banuia ca se afla peste 400 milioane de dolari.

Cercetarile detectivilor canadieni s-au blocat, asa cum am mai spus, la firma CRESCENT si la personajul ei cheie, Dan Voiculescu. In data de 8 mai 1990, canadienii au efectuat un raport, in care au subliniat ca au documente care atesta ca firma CRESCENT a fost a lui Nicolae Ceausescu si au propus o serie de masuri juridice, menite sa depisteze toate conturile manuite de Dan Voiculescu, de la bancile din strainatate si din tara.

Cand ancheta PMT a ajuns la acest punct, Guvernul lui Iliescu nu a mai platit nici un dolar, blocand investigatiile la toate nivelele. Nimeni nu a avut acces la documentele oficiale ale serviciilor secrete romanesti sau la BRCE.

Justitia lui Iliescu nu a miscat nici un deget pentru a soma, printr-o hotarare judecatoreasca, bancile straine unde CRESCENT avea o sumedenie de conturi valutare, cu toate ca unele banci din Elvetia au confirmat oficial existenta unor conturi ale lui Ceausescu.

Dan Voiculescu a devenit intangibil si nimeni nu l-a mai deranjat cu asemenea probleme pana in ziua de azi, cand stapaneste o incredibila avere.

Prezentam in continuare masurile de recuperare a banilor CRESCENT, propuse de PMT prin “PROIECT 13 CRESCENT”, care au culminat cu dispozitia: “RETINETI-L PE DAN VOICULESCU!”. Insa nimeni nu l-a retinut sau arestat.

Autorii loviturii de stat, cei care l-au asasinat practic pe Ceausescu, au musamalizat toate cercetarile canadienilor, iar banii furati poporului roman au fost deturnati in stil mafiot, ajungand in conturile unor personaje de prim rang ale regimului Iliescu-Nastase.

CRESCENT – Proiect numarul 13

– compania CRESCENT a fost o companie foarte importanta in Romania;

– in primele opt luni ale lui 1989, i-au revenit 97 milioane de dolari SUA;

Presupunere:

– din punct de vedere al beneficiilor, CRESCENT este detinuta de romani;

Documentatie:

– scrisoarea care demonstreaza ca detaliile legate de proprietari se afla la sucursala din Bucuresti;

PERSOANE:

– John Egdington

– Dan Voiculescu

– Teodoru Dumitru (fost angajat la ICE Vitrocim)

– angajatii sucursalei CRESCENT din Bucuresti: Ion Catoi, Gheorghe Anca (secretara lui Voiculescu), Necula Gheorghe (fost colonel de securitate, soferul lui Voiculescu);

BANCI:

– Banci: LandesHypothekenBank, Burgenland, Austria, Telex 17725

– Byblos Arab Finance Bank, Bruxelles, Belgium, Telex 63461

– Societe Generale (director este Alain Couteau)

– MISR Romanian Bank (Prelungirea Cosmonautilor nr. 4)

– Manufacturer’s Hanover Trust Company (Bulevardul Republicii 16, Bucuresti)

– Frankfurt Bukarest Bank (Calea Victoriei, 22-24)

– Societe Generale (cont#020221)

* Sursa este Sandvik International din Bucuresti

ACTIVITATI BANCARE:

– vezi notele de mai sus referitoare la companii si alte conturi

– compania si-a mentinut un cont necomercial: #4711-285-350-2 la BRCE

– compania si-a mentinut, de asemenea, un alt cont la Societe Generale din Bucuresti

– potrivit lui Constantin Istrate, pe 27 aprilie, nu a existat nici un cont comercial al CRESCENT la BRCE

– poate fi important faptul ca Departamentul Economic BRCE, sub conducerea lui Rodica Vlaicu, a avut grija de contul necomercial al firmei CRESCENT (dupa decembrie 1989, Rodica Vlaicu a fost imediat angajata de Voiculescu);

– 3 mai – SWM l-a vizitat pe SG in B si directorul a asigurat-o ca vor coopera

AUDITORI:

– Potrivit scrisorii CRESCENT din 16.02.1989

– Coopers and Lybrand din Cipru (Telex 2046 – Raspuns”COLY – CY”). Partenerul insarcinat cu dosarul este, aparent, D. N. Papadopoulos

FACILITATI PREZENTE:

– cateva proprietati la adresa Aviator Zorileanu nr. 80 (sediul CRESCENT). Telex: 11817 (mesajul de raspuns este “Crent.R”)

A SE URMARI:

– sa se aiba in vedere si inspectarea altor proprietati ale CRESCENT;

– sa se obtina accesul prin intermediul Ministerului de Finante, la conturile CRESCENT de la Societe Generale;

– sumarul complet ale calatoriilor lui Dan Voiculescu si ai altor oameni de la CRESCENT, sa se obtina pasapoartele;

– sa se afle cine ocupa fostele proprietati CRESCENT din Bucuresti;

– sa se determine numele de inregistrare ale masinilor de la CRESCENT;

NOTA: nu au fost observate detalii legate de achizitionarea masinilor in contul necomercial de la BRCE. Daca vom afla provenienta autovehiculelor, s-ar putea sa descoperim si alte conturi;

– chestionati oamenii de la CRESCENT, inclusiv pe Dan Voiculescu;

– SWM – 30 aprilie sa se afle daca scrisoarea de la John Edgington din 25.04.84 a fost prezentata politiei asutriece;

– 30 aprilie – sa se obtina inregistrarile telefonice ale CRESCENT pentru numerele sale de telefon;

– 30 aprilie – av. Ion Nestor se va intalni cu Rod Stamler pe 9 mai, in Cipru, pentru a cerceta in continuare situatia de acolo;

– 1 mai – sa se obtina cel mai recent pasaport al lui Dan Voiculescu si sa se compare cu planurile de calatorie;

– 1 mai – sa se obtina inregistrarile telefonice si telex ale CRESCENT;

– 1 mai – sa se obtina detalii asupra regulilor care stabilesc modalitatile prin care bancile straine opereaza in Romania;

A SE URMARI LISTA DIN 1 MAI:

In Romania:

– obtinerea pasaportului lui Dan Voiculescu

– obtinerea inregistrarilor telex si telefonice

– vezi Societe Generale

– continuarea cercetarilor asupra grupului CRESCENT

– RETINETI-L PE DAN VOICULESCU (sugestia lui SWN)

– contactarea FTE care poate oferi detalii legate de afacerile CRESCENT

– cercetarea INCREST din Franta (potrivit SWM, asemanarea dintre nume sugereaza ca este posibil ca INCREST sa fie detinuta de CRESCENT)

– de urmarit scaderea numarului de legi referitoare la bancile din Romania

– Societe Generale si alte banci straine

– bancile mixte din Romania: Frankfurt Bukarest Bank, MISR Bank

In afara Romaniei:

– sa se afle cine detine INCREST din Franta

– investigatii asupra celorlalte companii ale CRESCENT”

Fragmente din raportul KPMG – Peat Marwick Thorne

KPMG – Peat Marwick Thorne

Personal si confidential

Raport catre Ministerul Justitiei din Romania

Firma de contabilitate juridica Peat Marwick Thorne si firma de avocatura Gowling, Strathy & Henderson (numita in continuare echipa Peat Marwick) au fost angajate de catre Ministerul Justitiei pentru Guvernul Romaniei, la 12 martie 1990, in urma unui contract in care se stabileau termenii si conditiile de angajare pe perioada 12 martie – 30 iunie 1990. Apoi a avut loc o intalnire la Geneva, intre 18-20 martie 1990, la care au participat persoane oficiale din Romania, diverse firme de avocatura si echipa Peat Marwick. La aceasta intalnire s-au analizat probleme ridicate de reprezentantii romani si s-a intocmit un aide-memoire, in care se specifica o directie asupra careia se convenise pentru a se asigura un efort coordonat al tuturor partilor pentru Guvernul Romaniei.

Echipa Peat Marwick a stabilit un cadru de ancheta si a inceput munca. La 5 aprilie1990, Robert Linadquist, Rod Stamler si Charles Smedmor au sosit in Bucuresti.

Discutiile cu intreaga echipa de ancheta, care includea reprezentanti din diverse ministere ale Guvernului Romaniei (numita in continuare echipa) au inceput imediat. In zilele ce au urmat, chestiuni care fusesera discutate la Geneva au fost minutios analizate.

In plus, alte probleme au fost identificate, nu doar de catre reprezentantii diverselor ministere, ci si de catre echipa Peat Marwick, ca rezultat al muncii de documentare, care a inclus intalniri la Washington cu reprezentanti ai Bancii Mondiale.

Ca rezultat al acestor discutii, s-a alcatuit o lista cu 33 de proiecte si s-a convenit ca acestea vor servi ca prioritati pentru echipa de ancheta.

Cele 33 de proiecte au fost listate in ordinea importantei. S-a mai convenit ca eforturile initiale de cercetari, legate de aceste proiecte, sa fie directionate catre familia Ceausescu, Banca Romana de Comert Exterior

(….)

Totusi, pana acum, cu exceptia a doua documente, nu am avut acces nici la documentele cerute si nici la vreunul din membrii familiei.

Banca Romana de Comert Exterior

In stadiul de inceput al discutiilor in cadrul echipei noastre, a devenit clar ca o cooperare deplina din partea BRCE este necesara si importanta pentru evolutia ulterioara a acestei anchete. Mai mult, in intalnirea noastra cu reprezentanti ai Bancii Mondiale, rolul acestei banci romanesti a fost discutat si, in consecinta, a devenit un proiect prioritar.

La 12 aprilie 1990, am avut o intalnire cu vicepresedintele bancii, pentru a discuta diverse chestiuni referitoare la 9 din cele 33 de proiecte. Ni s-au pus la dispozitie cateva informatii, in cursul acestei intrevederi. Am fost asigurati ca informatiile care nu erau imediat disponibile ne vor fi furnizate in scurt timp.

Pentru a asigura o comunicare clara, am pregatit o scrisoare, datata 13 aprilie 1990, care includea o solicitare generala de informatii, ce cuprindea referiri la conturile CRESCENT, Carpati si ale Securitatii. O scrisoare similara a fost ulterior trimisa, la 18 aprilie 1990, catre consilierul juridic-sef al bancii, iar la 25 aprilie 1990 Charles Smedmor a avut o intrevedere cu directorul general pentru operatiuni internationale, tot pentru solicitarea de informatii stabilite anterior.

In ciuda eforturilor echipei si a promisiunilor din partea bancii, conform carora informatiile vor fi furnizate pana la 15 mai 1990, aceste importante informatii de la BRCE nu ne-au fost puse la dispozitie. Totusi, apreciem colaborarea din partea Bancii Anglo-Romane din Londra, Anglia.

CRESCENT Commercial & Maritime

Aceasta companie, presupusa a fi straina (detinuta de straini), a devenit subiectul principal al eforturilor noastre de ancheta, ca rezultat al informatiilor pe care le-am obtinut cu succes in Romania, prin intervievare.

Aceste informatii astfel obtinute au fost completate de catre noi cu eforturi de cercetare in afara Romaniei, referitor atat la strangerea de acte doveditoare suplimentare, cat si la intervievarea altor persoane.

Ancheta a reusit datorita intervievarilor conduse pe parcursul unui numar de zile de catre domnul Stamler. Un reprezentant al Camerei de Comert si

Industrie a Romaniei a fost de acord in cele din urma sa puna la dispozitie dosarul referitor la aceasta companie.

Ulterior, alte informatii au fost obtinute de la diverse surse publice si alte persoane, care in prezent locuiesc in afara Romaniei, au fost intervievate, inclusiv persoana care pretinde ca este acum proprietar al acestei companii.

In timp ce problema s-a rezolvat cu succes din punctul de vedere al cercetarilor, este foarte clar ca procedura de actionare in Justitie la tribunalele din Bucuresti a ramas nerezolvata pana astazi.

Pana cand aceasta chestiune esentiala nu este rezolvata, devine dezavantajos sa continuam strangerea de dovezi, pentru ca neaducerea cazului in justitie duce la pierderea avantajului in acest caz, lucru ce confera partii adverse un avantaj psihologic, pentru ca dezvaluie o fisura in echipa noastra.

Nu are sens sa continuam ancheta, pana cand nu se clarifica strategia juridica si se stabileste o directie de actiune, care sa permita ca dovezile sa fie prezentate justitiei eficient si in timp util.

Trebuie sa ne reluam ancheta asupra CRESCENT Commercial cat de curand posibil, dar numai daca echipa se va bucura de sprijinul si angajarea deplina a Guvernului Romanei.

Persoana care a fost subiectul interviului luat de catre domnul Stamler a indicat ca el considera ca echipa este lipsita de sprijin guvernamental, dat fiind ca aceasta nu a putut intra in posesia anumitor documente, care sunt in mana Guvernului, de unde si concluzia incorecta ca echipa nu este capabila nici macar sa aiba in vedere problema imunitatii.

Prin urmare, echipa nu mai poate continua, pana nu are autoritatea necesara, nu numai pentru a obtine documente in limite rezonabile de la Guvern, ci si pentru a discuta asemenea chestiuni juridice, cum ar fi imunitatea.

4,4 miliarde de dolari prin ICE Dunarea

Am revizuit un raport, pregatit de trei persoane ce reprezinta Ministerul Comertului Exterior si BRCE. Acest raport ne-a ajutat in formarea unei explicatii de ansamblu asupra activitatii financiare a ICE Dunarea, de o maniera concisa.

In raport se sustinea ca aproximativ 4,4 miliarde de dolari au luat drumul acestei unitati si ca toate fondurile de acest gen au fost depozitate intr-un fond valutar centralizat la BRCE.

Totusi, multe intrebari pe care le avem privitor la folosirea acestor fonduri raman fara raspuns, ca urmare a situatiei existente, descrisa in partea intitulata “Banca Romana de Comert Exterior”.

In timpul intrevederii noastre cu cei care au alcatuit acest raport, acestia ne-au ajutat din nou, furnizandu-ne o descriere a rolului pe care ICE Dunarea l-a jucat in diverse tranzactii de comert exterior. Acest rol este de prim interes pentru echipa noastra si ne propunem ca pe viitor sa-l analizam si mai meticulos.

Totusi, deocamdata aceasta chestiune trebuie sa mai astepte, pana cand pozitia in legatura cu BRCE va fi clarificata si informatiile aferente vor fi furnizate (…)

Actionarea in judecata a CRESCENT

Intre timp, am cerut echipei sa obtina registrele firmei care au facut obiectul acestui raport si sa le pastreze, intrucat s-ar putea sa examinam o parte din ele, de indata ce ni se permite sa reluam aceasta ancheta (…).

Din informatiile furnizate, se pare ca problemele legate de Dobias & Co. ar trebui sa constituie in continuare obiectul anchetei. Totusi, parerea echipei este ca lucrul cel mai bun ar fi sa se finalizeze ancheta CRESCENT, pentru ca aceasta ne-ar conferi un avantaj clar in toate cercetarile viitoare cu autoritatile din Austria.

Asteptand hotararea BRCE si pe cea asupra procedurii de aducere in justitie in cazul CRESCENT, am cerut echipei sa pastreze toate documentele ICE Carpati pentru cercetari viitoare (…).

Cel putin doua lucruri sunt clare dupa trei luni de investigatii. In primul rand, informatiile pe care le-am obtinut confirma ipoteza ca in timpul dictaturii Ceausescu au fost deturnate mari sume de bani. Dupa toate probabilitatile, o buna parte din acesti bani poate fi recuperata (…).

A doua problema este legata de ancheta in sine. Diversele obstacole sau piedici cu care s-a confruntat echipa noastra reflecta o deficienta fundamentala de conceptie si definire a acestui proiect, care a subminat capacitatea echipei de a derula cercetarile ce se impun si care trebuie solutionata, pentru ca ancheta sa poata continua.

Din punctul nostru de vedere, principala problema este gradul de angajare aratat de anumite departamente guvernamentale fata de aceste investigatii. Pentru ca ancheta sa poata continua si sa aiba succes, si noi credem ca acest lucru este posibil, se impune ca echipa de ancheta sa beneficieze de mai mult sprijin din partea tuturor departamentelor guvernamentale, pentru a avea acces la toate informatiile pe care le detine Romania, dar care nu au fost puse inca la dispozitia anchetei (…).

Cu sinceritate,

Robert J. LINDQUIST

(Peat Marwick Thorne)

Edward P. BELOBABA

(Gowling, Strathy & Henderson)”

Stolojan: “o aiureala”

La finele lui august 1992, Comisia Senatoriala pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre Nicolae Ceausescu si colaboratorii sai a finalizat un raport, privind stadiul cercetarilor in cazul “Averea Diavolului”.

Raportul Comisiei Senatoriale aduce doua informatii incendiare. Prima se refera la o declaratie facuta unui director de banca din Cipru de catre John Duncan Howard Edgington, fostul director al CRESCENT Austria si CRESCENT Anglia (pasaport GB nr B 221317), cel care a condus compania pana la data de 10.08.1989, cu resedinta in 114 A Rusterstrasse A 7000, Austria.

Afirmatia lui John Edgington a fost: “Nu eu sunt proprietarul CRESCENT. Acesta este Nicolae Ceausescu”. Tot el a precizat ca cel care detinea intregul control al companiei CRESCENT, inclusiv asupra lui si a lui Foaud Sanbar, era Dan Voiculescu.

John Edgington este cel pe care Marin Ceausescu, fratele dictatorului, seful Reprezentantei Economice a Romaniei, la Viena (o adevarata placa turnanta a afacerilor externe ale Securitatii), il cauta cu disperare in 28 decembrie 1989, la sediul CRESCENT – Austria.

Cateva ore mai tarziu, Marin Ceausescu “s-a sinucis”, in pivnita Ambasadei.

A doua informatie importanta se refera la intalnirile pe care generalul Victor Stanculescu l-a avut cu reprezentantii Uniunii Bancilor Elvetiene, care au confirmat existenta conturilor lui Ceausescu. Tradatorul Stanculescu cauta cu febrilitate banii lui Ceausescu. In prezent este multi-miliardar.

Existenta conturilor lui Ceausescu a fost confirmata si de omniprezentul Sergiu Celac, in februarie 1990, printr-o adresa trimisa presedintelui BRCE, Vasile Voloseniuc. Secretul acestei senzationale descoperiri a fost inmormantat de regimul Iliescu. Oficial, nimeni nu s-a mai interesat de banii din aceste conturi.

Comisia senatoriala a concluzionat ca descoperirea Averii Diavolului nu poate fi realizata fara un control amanuntit la CRESCENT, locul unde duc toate drumurile. Intr-un interviu oferit “Romaniei libere” la acea vreme, Teodor Stolojan a bagatelizat rezultatele investigatiilor, declarand ca totul ar fi “o aiureala”.

Prezentam in continuare concluziile Comisiei Luchian.

Ancheta oficiala, inmormantata discret

I – Firma CRESCENT a operat ca firma straina in Romania, pe baza unui contract de reprezentare. Activitatea a constat din vanzarea de produse romanesti.

Firma mama: Comercial and Maritime Ltd. (CRESCENT Grecia), infiintata la 12.XI.1980 de catre Foaud Sanbar. Crescent Grecia nu a devenit parte a proprietatii CRESCENT Cipru. (…) Din 16 aprilie 1994, CRESCENT Cipru a inlocuit CRESCENT Grecia din Romania.

Biroul din Bucuresti al firmei Cipru, care functioneaza incepand cu aprilie 1984 si reprezinta interesele lui CRESCENT Cipru si CRESCENT Austria, prin directorul de grup CRESCENT – Dan Voiculescu.

Intre 1984-1989, vanzarile lui CRESCENT Cipru au fost de 6 milioane de dolari, pana la 1,5 miliarde de dolari, cu un profit de 15%. In majoritate, vanzarile erau pe Romania. Cei 25 de salariati ai CRESCENT primeau salariile prin Argus, firma de reprezentare. CRESCENT putea comercializa in Romania orice produs, avand prioritate asupra altor firme.

John Edgington nu era proprietarul beneficiar al lui CRESCENT, el declara acest lucru unui oficial al unei banci din Cipru. Mai declara ca proprietar era Ceausescu. Nici modul de viata al lui John Edgington nu trada ca ar fi fost seful unei mari companii.

Dan Voiculescu a avut intregul control al operatiunilor CRESCENT din toate tarile, iar Sanbar si Edgington erau oamenii lui.

Propunerile Comisiei

Pornirea procedurii legale in Romania si in Cipru, pentru a obtine si examina registrele de afaceri, pentru a confirma ca proprietatea era pe numele familiei Ceausescu. Aceasta proprietate se compune din: cladiri, vapoare si conturi bancare de milioane de dolari. Se poate stabili ca transferul de bani lichizi, reprezentand profitul companei, ar fi identificat pe adevaratul proprietar (Nicolae Ceausescu)

Sanse

Avocatul cipriot Polakis Saris a sugerat o actiune la Curtea Suprema din Cipru, care sa urmeze unei actiuni judecatoresti in Romania. S-a constatat ca Guvernul Romaniei nu a fost capabil sa intreprinda vreo actiune in acest sens impotriva firmei CRESCENT (iunie 1990)

Masuri

1. Audierea fostilor angajati ai CRESCENT din Austria, SUA, Marea Britanie si din alte tari.

2. Examinarea anumitor jurnale de afaceri care sunt disponibilie in Cipru si in alte parti.

3. Pregatirea unui rezumat al probelor obtinute in afara Romaniei.

4. Pregatirea afidativelor si documentelor pentru firma de avocati din Cipru, in vederea actiunii la Curtea Suprema; acordarea asistentei necesare avocatului din Cipru in actiunea sa la Curtea Suprema.

II – Filiera austriaca

Se crede ca fondurile primite de la companiile straine erau canalizate prin Marin Ceausescu. Activitatile sale din Austria includeau primirea si depunerea banilor in institutii finaciare austriece si tinuti in conturi bancare aici sau transferati si depozitati in conturi din Liechtenstein sau Elvetia.

Deci: de verificat activitatea lui Marin Ceausescu de-a lungul ultimilor cativa ani in Austria. Acesta a avut legatura cu CRESCENT sau cele relatate de Washington Post. Acest lucru este evidentiat de vizitele sale frecvente la Eisestadt, unde se aflau CRESCENT si o companie sub numele de Farmacan.

III – Cazul Ben Wiser (Washington Post)

Edward Belobaba afirma ca, in urma convorbirilor cu Ben Wiser, rezulta ca redactia Washington Post, prin anumiti jurnalisti, timp de trei luni a investigat afacerile lui Ceausescu cu CIA. Ben Wiser are numele catorva banci, companii comerciale si chiar conturi bancare, care sunt in legatura cu aceste afaceri (CIA-Ceausescu).

Este necesar de luat legatura cu Edward Belobaba, care este cunoscut in redactia W. P. si apropiat lui Ben Wiser, pentru a adanci cercetarile si a afla adevarul despre milioanele pe care Ceausescu le-ar fi incasat de la CIA.

IV – Firma americana AMERICAN COMPILIANCE este controlata de un cetatean roman, opereaza ca o companie straina in Romania. Se afirma ca aceasta companie a asigurat fonduri lui Valentin Ceausescu.

VI – De vazut tranzactiile legate de Elvetia, care pot identifica persoane si conturi bancare ce pot duce la fonduri detinute de familia Ceausescu. Astfel de piste nu au fost urmarite de avocata Suzanne Martin Wolfe, care a fost angajata sa faca cercetarile in Elvetia.

VII – Alte probleme

In legatura cu Raportul Comisiei guvernamentale pentru identificarea si recuperea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre familia Ceausescu si colaboratorii sai, este necesar sa se lamureasca unele aspecte care sunt neclare, si anume:

– Domnul Gelu Voican-Voiculescu, din insarcinarea cui a discutat cu avocatul elvetian Guy Fontanet, cine era acest avocat si cum a fost ales ca partener de discutie, ce a rezultat ca urmare a acestor discutii?

– Este nevoie sa se clarifice aceleasi probleme, privind discutiile domnului Victor Atanasie Stanculescu cu conducerea Uniunii Bancilor Elvetiene (n. red. – acest for a confirmat oficial existenta unor conturi ale dictatorilor).

– Domnul Lucian Cornescu, de asemenea, din insarcinarea cui a discutat cu o firma de avocati din Geneva, pentru blocarea averilor romanesti?

– Domnii deputati Radu Ciuceanu si Mihai Balanescu, ce date sau documente au avut la dispozitie cand au discutat cu firma canadiana Peat Marwich Thorne despre conturile familiei Ceausescu din strainatate si ce a rezultat ca urmare a acestor discutii (eventual daca s-a intocmit vreo nota;).

– Domnii Victor Babiuc si Adrian Severin ar trebui sa fie rugati sa intocmeasca scurte informari, privind discutiile avute cu expertii canadieni in luna iulie a anului 1990.

– La paginile 7-8 ale raportului, se spune ca au fost audiate cateva persoane cu functii de conducere din vechiul regim (partid, stat, Securitate, gospodaria de partid, intreprinderi de comert exterior, institutii bancare). Este necesar sa se solicite documentele privind aceste audieri.

– La punctele 5 si 6 din raport se arata ca o parte din membrii comisiei au avut acces la unele documente din arhivele Ministerului Apararii Nationale. Prin ce s-au concretizat studierile acestor documente, daca exista, unde sunt si cum pot fi consultate?

– Din raportul comisiei rezulta ca la 9 mai 1991 o serie de concluzii, ce s-au desprins pana la aceasta data, au fost aduse la cunostinta Guvernului printr-un raport. Este necesar sa fie cerut si examinat si acel raport.

– Pe ce cai diplomatice trebuie sa se clarifice situatia unor sume de bani in valuta, depuse pe numele familiei Ceausescu, in conturi din strainatate,

ca urmare a emigratiei.

– Sa se solicite pe cale diplomatica rezultatele finale ale investigatiilor autoritatilor austriece federale, privind decesul lui Marin Ceausescu. Legat de aceasta problema, trebuie sa se lamureasca imprejurarile in care Banca Nationala a Austriei a trimis BRCE solicitarea confirmarii primirii sumei de peste 50 de milioane de dolari. Unde au fost trimisi acesti bani, de ce nu au ajuns la BNR etc.

– Trebuie sa se clarifice daca familia Ceausescu are in Grecia si Cipru proprietati imobiliare, iar Nicu Ceausescu in Creta si toate celelalte informatii obtinute de la oameni de afaceri din Israel, Cipru, Austria, Anglia etc”.

Raportul lui Isarescu, inainte de a-l primi in Club pe Voiculescu

Raportul Comisiei Guvernamentale pentru Recuperarea Fondurilor Deturnate din Patrimoniul Statului, infiintata prin Hotarare de Guvern in 1990, condusa de guvernatorul BNR de atunci, Mugur Isarescu, nu a fost niciodata publicat integral in presa. Intocmit in cursul anului 1992, raportul Isarescu este destul de amplu.

De aceea, prezentam doar fragmentele referitoare la activitatea CRESCENT, Ceausescu si Voiculescu.

Firma CRESCENT

“(…) Primele referiri la o posibila implicare a firmei CRESCENT – CIPRU in deturnarea unor fonduri au apartinut expertilor canadieni PEAT MARWITCK THORNE. Acestia, dupa investigatii preliminare efectuate atat in tara, cat si in strainatate (Cipru, Austria, Grecia) au afirmat, in raportul prezentat Guvernului Romaniei, ca “aceasta firma, pretinsa a fi proprietate straina, a devenit subiect principal al eforturilor de investigatii, ca urmare a informatiilor obtinute in Romania si a audientelor facute. Informatiile astfel obtinute au fost completate cu cercetari in afara Romaniei, pentru adunarea de noi probe si audierea altor persoane“.

Aceasta afirmatie, cu caracter general, nu a fost sustinuta in cadrul raportului cu date concrete (documente sau declaratii posibil a fi folosite din punct de vedere juridic), desi in propunerea de reinoire a contractului firma reia ideea ca ar detine informatii de natura a demonstra ca “PROPRIETARUL CRESCENT ERA DE FAPT NICOLAE CEAUSESCU”.

Avand in vedere ca nu a mai fost prelungit contractul firmei canadiene si nici nu au fost angajati alti experti straini, singurele posibilitati la dispozitia Comisiei au fost investigatiile cu privire la reprezentanta din Bucuresti a acestei firme si la directorul ei, DAN VOICULESCU.

Concomitent, Comisia a avut in vedere si multitudinea de informatii aparute in presa cu privire la activitatea firmei, a reprezentantei din Bucuresti, a directorului acesteia si a fundatiei CRESCENT.

Din analiza documentatiei din arhiva fostei CAMERE DE COMERT SI INDUSTRIE a RSR, unde functiona Oficiul ARGUS, prin care erau autorizate reprezentantele firmelor straine, rezulta ca la 11 ianuarie (n.r. – 1982) s-a obtinut autorizatia provizorie de functionare “independenta” a reprezentantei, la Bucuresti.

La intrevederea de la Oficiul ARGUS, Fouad M. Sambar a fost insotit de un salariat al ICE VITROCIM, DAN VOICULESCU, care ulterior avea sa ajunga directorul general al reprezentantei.

Din actele depuse la ARGUS de Fouad M. Sambar, rezulta ca firma CRESCENT a fost inregistrata la 12.11.1980, sub numarul 668, in opisul societatilor de la Tribunalul de la Prima Instanta, din Pireu – Grecia.

A mai fost depusa si procura speciala, nr. 13597 din 8.01.1982, prin care Nadia Fouad Sanbar il instituie ca mandatar special pe sotul ei, Fouad Sanbar, functionar particular, caruia ii acorda dreptul, imputernicirea si mandatul, sa exercite orice acte de administratie, fara a se preciza in ce calitate da acest mandat.

Nota Oficiului ARGUS, prin care solicita avizarea incheierii contractului de reprezentare cu firma CRESCENT, a fost aprobata, incheindu-se  ontractul nr. 101/1982.

Din anul 1984, Biroul din Bucuresti reprezenta exclusiv interesele firmei CRESCENT cu sediul in Cipru. Nu au mai fost gasite alte documente care sa confirme afirmatiile facute cu ocazia audierii de catre comisie a lui DAN VOICULESCU, cu privire la John Edgington, noul proprietar al firmei CRESCENT – Cipru (n. red. – cel care a declarat ca CRESCENT era proprietatea lui Nicolae Ceausescu) si nici pe cele referitoare la retinerea acestei firme in proprietatea lui Fouad M. Sanbar.

Verificarile efectuate prin sondaj la unele intreprinderi de comert exterior, privind contractele incheiate cu firma CRESCENT din Cipru si semnate de DAN VOICULESCU in baza unei imputerniciri a firmei, nu au relevat incalcari ale legislatiei comerciale sau bancare, in vigoare la data intocmirii lor

(mentionam si faptul ca firma CRESCENT folosea conturi in valuta la filialele unor banci straine din Bucuresti, iar prin contul de la BRCE efectua numai plati necomerciale – salarii, telefon, taxe etc.)

Problema formularelor de transfer semnate in alb de John Edgington

Desi au fost lamurite cateva aspecte referitoare la activitatea in Romania a firmei si a reprezentantei acesteia (inclusiv confuzia care se face in presa intre cifra de afaceri, care depaseste in sapte ani un miliard de dolari si profitul anual, de cateva milioane de dolari), apreciem ca aceasta pista trebuie verificata printr-un complex de investigatii in strainatate, atat asupra problemei prioritatii bunurilor firmei, cat si a posibilitatii folosirii conturilor acesteia si a celorlalte filiale sau reprezentante din Austria, SUA, Malta, Anglia, pentru deturnarea unor fonduri in valuta din patrimoniul statului.

La aceste investigatii vor putea fi avute in vedere si documentele folosite de firma in procesele intentate unor ziare in tara si in strainatate, prin care se sustine ca nu ar fi avut nici o legatura cu Securitatea sau fondurile lui Ceausescu si ca articolele de presa sau filmul prezentat de compania canadiana de televiziune CBC ar contine numai defaimari si calomnii la adresa sa.

Una din problemele importante de clarificat ar fi aceea privind semnarea in alb de catre John Edgington, despre care se sustine ca ar fi proprietarul firmei CRESCENT – Cipru, a unor formulare de transfer de actiuni, in care, in eventualitatea decesului sau, urma sa inscrie numele noului proprietar de catre executorul testamentar.

Formularele erau pastrate de reprezentanta din Bucuresti. Aceste informatii sunt cuprinse atat intr-o adresa oficiala a firmei, cat si in raportul expertilor canadieni. De asemenea, ar trebui sa se clarifice daca intr-adevar intreaga activitate a firmei in Cipru se rezuma la afacerile incheiate de reprezentanta sa in Bucuresti, cunoscand faptul ca, potrivit actului constitutiv, firma nu putea sa-si desfasoare activitatea in Cipru.

Implicarea lui Marin Ceausescu in transferul sumelor deturnate in strainatate si traficul cu armament al firmei CRESCENT

Multitudinea de informatii aparute in presa romana si straina inca din ultimele zile ale anului 1989, cat si unele afirmatii ale expertilor straini angajati de Guvernul provizoriu duc la concluzia ca una din posibilele cai de transfer de valuta in strainatate ar fi legata de activitatea acestuia in Austria in ultimii 10 – 15 ani.

Primele investigatii in legatura cu Marin Ceausescu (gasit spanzurat la data de 28 decembrie 1989, in subsolul Reprezentantei Economice a Romaniei la Viena) au fost initiate de autoritatile federale austriece imediat dupa decesul acestuia, dar rezultatele finale nu au parvenit pana in prezent la Comisie.

In acest sens, s-au purtat discutii cu autoritatile competente din Austria de catre o delegatie a Comisiei interdepartamentale, in prima parte a anului 1990, urmand sa aiba loc noi intalniri, pe motivele expuse in Raport (din lipsa de fonduri nu au mai avut loc).

Analiza documentelor rezultate din investigatiile anterioare formarii Comisiei duce la concluzia ca orice incercare de clarificare a rolului lui Marin Ceausescu trebuie sa aiba in vedere si informatiile privind implicarea lui in tranzactiile de armament si tehnica militara, legaturile cu firma CRESCENT – Austria, cu Institutul Farmacon din Eisenstadt, cu doamna Pavillia si domnul Turkfeld, ultimele persoane fiind trecute in agenda sa de birou, inclusiv in zilele de 19 si 21 decembrie (…)”.

“Umanismul” lui Voiculescu

Fundatia Umanista Dan Voiculescu (Fundatia Crescent) a luat fiinta in 2 aprilie 1990, prin sentinta nr 1056 a Judecatoriei Sectorului 1 (dosar nr 1074/90).

Potrivit statutului, scopul fundatiei este: “Sprijinirea, incurajarea si promovarea valorilor umanitar profesionale romanesti, in diferite domenii ale vietii social-economice, tehnico-stiintifice, invatamant, cultura, arta si altele, scop ce se va realiza prin infiintarea Premiului Crescent, in valoare de 100.000 dolari, anual, ce se va acorda celei mai reprezentative personalitati”.

Pentru atingerea scopului, compania CRESCENT a constituit un fond de 1.025.000 dolari SUA, de la banca SOCIETE GENERALE – Sucursala Bucuresti, pe care l-a depus la MANUFACTERERS HANOVER TRUST Bucuresi, care a platit o dobanda de 6.212 dolari pentru perioada 2.03 – 2.04.1990, cat a detinut acesti bani, pana la infiintarea fundatiei.

Presedintele fundatiei si in acelasi timp si fondatorul ei este Dan Voiculescu. Sediul fundatiei a fost stabilit in str. Aviator Zorileanu nr. 80, Bucuresti, aceeasi adresa unde functioneaza firma CRESCENT Ltd Cipru, cu sediul la Nicosia, str. Themistocles Dervis nr. 3.

Ati inteles bine: un premiu anual de 100.000 de dolari, timp de 10 ani, pentru valorile intelectuale reprezentative ale tarii, pana se consuma milionul de dolari. Din nefericire, nimeni nu-si aminteste de fabuloasele premii ale Fundatiei Dan Voiculescu. E posibil, spun unii, sa se fi dat ceva in primul an sau doi, dar nimeni nu-si mai aminteste.

In schimb, la Registrul Comertului, Fundatia Umanista Dan Voiculescu – CRESCENT apare ca actionara in urmatoarele societati comerciale din grupul GRIVCO:

– CORPORATIA PENTRU CULTURA si ARTA (2,33%, echivalentul a 331.492 de dolari si 184,62 milioane lei din capitalul social);

– GRIVCORELF SA (5% – echivalentul a 58,9 milioane lei din capitalul social);

– BIOPROD SA (0,73 % – echivalentul a 30.000 de dolari si 168,67 milioane lei);

– MUTUAL INVEST SA (0,11% – echivalentul a un milion de lei);

– ANTENA 1 SA (10% – echivalentul a 8,8 milioane lei);

– JURNALUL SA (10% – echivalentul a 2,5 milioane lei);

Membrii fundatiei sunt:

– Dan Voiculescu, presedinte;

– Radu Staicovici, vicepresedinte;

– Daniela Cristina Grecu, secretar;

– Daniela Stanescu, director executiv, imputernicita sa semneze documente bancare pana la suma de 10.000 de dolari;

Aceste afaceri comerciale au fost posibile datorita Judecatoriei Sectorului 1, care a autorizat Fundatia, la data de 18.07.1990, sa “isi mareasca veniturile”, atribuindu-i “caracter economic-patrimonial”. Si uite asa, fundatia umanitara s-a transformat intr-o afacere profitabila “de natura filantropica”.

Cu toate ca Fundatia Dan Voiculescu a fost infiintata cu avizele legale ale Ministerului Muncii, ale Ministerului Justitiei, Ministerului Culturii, Invatamantului, Sanatatii si Academiei Romane, nici o asemenea institutie nu si-a propus vreodata sa intreprinda un control, asa cum prevede Legea

21/1924, a fundatiilor si asociatiilor.

Ce destinatie a luat o parte din milionul de dolari ramane un mister, deoarece la Administratia Financiara a Sectorului 1, pe raza careia se afla Fundatia si unde ar fi trebuit sa se depuna anual bilantul contabil, nu s-a putut afla nimic. Aceasta fiindca exista o decizie ilegala si neconstitutionala a Ministerului de Finante, potrivit careia accesul publicului si presei la acest tip de informatii este interzis.

Nu in ultimul rand, umanismul lui Vociulescu s-a transformat politic, prin patronarea Partidului Umanist Roman, inca un mijloc de presiune si influenta personala si de grup pe harta Romaniei.

* * *

Incheiem aici, in speranta ca materialul nostru, scris din perspectiva unor intreprinzatori media scarbiti, nu a reprezentantat doar o lectura similara cu cea a unui roman politist de duzina. Faptele si personajele sunt cat se poate de reale. Ireal este aportul Puterii, care se auto-defineste drept democratica, a intretinerea acestor focare de mizerie morala si prostitutie intelectuala, adevarate bastioane securistice ale trecutului media comunist.

Citeşte şi
Groşan a declarat că, atunci când a fost recrutat, i s-a pus în vedere că,
SOV controlează offshore-ul cipriot Comac Limited - au afirmat procurorii criminalişti din subordinea lui Marius
La 20 de minute dupa ce am anuntat ca site-ul Bursa este probabil victima unui
Armaghedonul Media, spunea un prieten, nu ar fi fost armaghedon daca nu ar fi fost
Joi, 20 mai 2010, orele 16.00, a inceput adunarea creditorilor de la falita SC ZIUA
Armaghedonul oltenesc antimafia este dedicat ilegalitatilor faptuite de Dinel Staicu si presupuse grupuri infractionale din
Falita ZIUA SRL aluneca pe panta FNI (Document), arata Ziua Veche. Ia sa vedem ce
Sa incepem de la km zero al drumului obtinerii carnetului de somer dedicat. Mai intai
Până la alegerile legislative şi prezidenţiale, “armaghedonizarea” mass-media s-a mai potolit, dar, odată cu începutul
Pe 13 februarie 2003, încurajaţi de demisia lui Gheorghe Mihail Dinu (zis Dinu Vamă) de
Share