Forțele invadatoare venite în Ucraina, din Rusia, se confruntă cu noi probleme în Ucraina. Încălzirea vremii a făcut ca solul să se înmoaie, astfel încât numeroase blindate și camioane ale rușilor s-au împotmolit.
„A două armată a lumii este blocată în solul negru ucrainean. Pe pământul nostru natal și noroiul ajută”, notează un cont de Twitter din Ucraina.
Вторая армия мира застряла в украинском чернозёме) на родной нам земле и грязь помогает pic.twitter.com/vRaeKWlctT
— Аслан (@antiputler_news) March 11, 2022
Alexander Hil, profesor de istorie militară la Universitatea din Calgary, autorul cărții „The Red Army and the Second World War”, scrie în publicația Slate despre noua luptă a armatei Rusiei cu Generalul Noroi, a aflat Aktual24.
„Dacă invazia lui Putin a fost planificată de ceva timp, cu siguranță nu a ales cea mai bună perioadă a anului pentru a invada Ucraina. Prognoza pentru următoarele câteva zile este neobișnuit de rece, dar în mare parte din țară – așa cum va fi în curând și în nordul țării – este în prezent perioada de rasputitsa sau rasputitsia (распутица, în limba rusă).
#Ukraine: Two T-80BV tanks, which got stuck in the mud, was abandoned by the Russian army in #Chernihiv Oblast. pic.twitter.com/PS42ekjO8e
— Ukraine Weapons Tracker (@UAWeapons) March 11, 2022
Un dicționar rus definește rasputitsa ca fiind ‘o perioadă [din an] în care drumurile de pământ sunt greu de parcurs sau chiar imposibil de parcurs; starea drumurilor în această perioadă [din an]’.
Nu numai că am petrecut multe primăveri și toamne în Rusia, dar, ca persoană care locuiește în preriile canadiene, sunt familiarizat cu echivalentul de aici. Primăvara, topirea zăpezii și ploaia fac adesea drumurile de pământ și câmpurile impracticabile până când se usucă; toamna, ploile dinaintea zăpezii au același efect.
În mod ciudat, debutul temperaturilor mai scăzute face de obicei mai ușor mersul, atunci când solul este înghețat – înainte de a exista zăpada cu adevărat adâncă, care îngreunează din nou mobilitatea.
Village Moretz, 7 Russia T-72 and 1 Tor SAM.
1/
410/ pic.twitter.com/szLosTMhxB— (@TheDeadDistrict) March 10, 2022
Momentul invaziei lui Putin este deosebit de ciudat pentru cineva care pare să pună atât de mult preț pe precedentele istorice, având în vedere impactul pe care rasputitsa l-a avut asupra invaziilor străine din trecut, în Rusia și în Uniunea Sovietică.
În timpul invaziei lui Napoleon Bonaparte, în Rusia, în 1812, rasputitsa de primăvară nu a fost o problemă pentru înaintarea franceză, deoarece Napoleon – într-un fel înțelept – a așteptat până în vară, pentru a-și lansa invazia.
Scriu ‘într-un fel’, deoarece așteptarea până în vară nu oferă armatelor care invadează Rusia mult timp înainte de toamnă, pentru a învinge forțele rusești, în vastul teritoriu pe care sunt nevoite să opereze.
Răsturnarea rasputitsa de toamna a complicat fără îndoială fazele inițiale ale retragerii Marii Armate a lui Napoleon, din Rusia, într-o perioadă în care oamenii și animalele se luptau în noroiul drumurilor neasfaltate.
Impactul rasputitsa este poate mai celebru, în cazul invaziei Germaniei naziste asupra Uniunii Sovietice, după 22 iunie 1941. Deși invazia ar fi trebuit să înceapă în luna mai, o primăvară ploioasă și necesitatea de a trimite trupe germane în Iugoslavia, în unei unei lovituri de stat în această țară, au făcut că Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – să fie amânată până la sfârșitul lunii iunie.
Deși praful de pe numeroasele drumuri neasfaltate din timpul verii a cauzat propriile probleme, mult mai dăunătoare pentru mobilitatea germană a fost rasputitsa de toamnă.
La începutul lunii octombrie 1941, forțele germane nu numai că ajunseseră la Leningrad și capturaseră Kievul, dar erau pregătite pentru un ultim atac disperat, pentru a cuceri Moscova, înainte de iarnă.
La 2 octombrie 1941, a început Operațiunea Typhoon a Germaniei – și ceea ce Uniunea Sovietică a numit Operațiunea defensivă strategică de la Moscova. Ceea ce este mai cunoscut sub numele de Bătălia de la Moscova a decurs inițial bine, pentru forțele germane.
Un număr mare de trupe sovietice care blocau cea mai directă ruta spre Moscova, dinspre partea estică a Smolenskului, au fost rapid încercuite de forțele blindate germane – o lovitură pentru Armata Roșie, deși rezolvarea trupelor prinse în încercuire avea să fie o sarcină consumatoare de timp pentru infanteria germană.
Deși Armata Roșie a reușit să arunce câteva trupe proaspete în calea armatei germane care înainta, la mijlocul și sfârșitul lunii octombrie, drumul spre Moscova părea atât de deschis pe cât ar fi putut spera în mod rezonabil forțele germane.
Faptul că forțele germane nu au ajuns la Moscova la sfârșitul anului 1941 – lucru pe care Napoleon a reușit să îl facă în anul 1812 – s-a datorat în mare parte rezistenței sovietice încăpățânate, atât în față, cât și în spatele liniilor germane, precum și dificultăților logistice care împiedicau înaintarea germană, chiar și în condițiile relativ favorabile de la începutul toamnei.
Aceste dificultăți logistice urmau să fie agravate atunci când a venit ploaia. Fotografiile vehiculelor germane, ale cailor și căruţelor blocate în noroiul adânc din Rusia sunt de bază în cărțile despre invazia germană în Uniunea Sovietică.
Uneori, caii erau băgați în noroi până la piept, iar vehiculele trase de cai și cele cu roți se chinuiau să progreseze, fie pe șosea, fie în afara ei. Desigur, noroiul a îngreunat și forțele sovietice, dar Armata Roșie își retrăsese liniile de aprovizionare, astfel încât proviziile aveau de parcurs o distanță mult mai mică, pentru a ajunge la forțele Armatei Roșii, decât la germani.
Ceea ce este poate mai puțin mediatizat decât problemele pe care noroiul le-a cauzat avansării germane este faptul că „Generalul Noroi” – așa cum a fost descrisă uneori rasputitsa în Occident – nu a ajutat doar Uniunea Sovietică, ci a fost din punct de vedere istoric un fel de agent liber.
La 28 august 1939 de exemplu revista Time a publicat un articol, intitulat „Naționalismul și ‘generalul Noroi’ sunt de partea polonezilor”, în așteptarea unei invazii străine în Polonia. Dar, în cele din urmă, invaziile lui Hitler și Stalin au avut loc înainte că rasputitsa să poată împiedica forțele sovietice, care veneau dinspre est.
Revenind pe Frontul de Est, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce a învins forțele germane la porțile Moscovei, la începutul lunii decembrie 1941, Armata Roșie însăși avea să treacă la ofensivă, cu scopul de a obține nimic mai puțin decât înfrângerea totală a invadatorilor.
O contraofensivă sovietică în apropierea Moscovei a început în weekendul 5-7 decembrie 1941 și în scurt timp s-a transformat în operațiuni ofensive, pe întreg frontul de est – de la Leningrad, la Marea Baltică, până la Rostov, pe răul Don, lângă Marea Neagră.
Deși zăpadă adâncă a îngreunat această contraofensivă sovietică în timpul lunilor de iarnă, semnalul de moarte pentru ofensivele sovietice a fost dezghetul de primăvară și întoarcerea rasputitsa. La fel ca și omologii lor germani, cu doar câteva luni înainte, în primăvara anului 1942, unitățile sovietice erau cu efective reduse, obosite și operau la capătul unor linii de aprovizionare extinse spre teritoriul prieten.
Rasputitsa a fost în multe privințe ultimul cui în sicriu pentru operațiunile ofensive sovietice.
Armata rusă de astăzi este o armată construită pe baza experienței a ceea ce se numește în Rusia Marele Război Patriotic – inclusiv experiența de a menține o armată în mișcare, în timpul rasputitsa. Ajută faptul că astăzi există mult mai multe drumuri asfaltate în fosta Uniune Sovietică – inclusiv în Ucraina – decât erau la începutul anului 1942.
De asemenea, actuala armată rusă are proporțional mult mai multe camioane cu tracțiune integrală, decât avea predecesorul său sovietic, la începutul anului 1942, pentru a realimenta trupele din prima linie cu tancuri și transportoare blindate de trupe cu şenile sau cu tracțiune integrală.
Acestea fiind spuse, la un moment dat, noroiul poate deveni totuși o problemă pentru o armată modernă. Nu este nevoie de atât de mult trafic pentru a transforma un drum de pământ practicabil, dar umed, într-o mlaștină, iar rămânerea pe drumuri asfaltate nu este o opțiune atunci când inamicul le are bine acoperite cu arme antitanc și alte arme.
Chiar și astăzi, lansarea unei ofensive în perioada de rasputitsa este departe de a fi ideală. Faptul că Vladimir Putin a ales să facă acest lucru sugerează că invazia sa în Ucraina nu a fost atât de premeditată pe cât au ales să creadă unii observatori occidentali, că a fost prea încrezător în ceea ce privește probabilitatea de succes a Rusiei, sau ambele.
În condițiile în care armata rusă se confruntă cu o rezistență mult mai dură decât se aștepta din partea forțelor ucrainene, noroiul este un factor suplimentar care, în unele cazuri, încetinește fără îndoială avansul rusesc. Deși prognoza pentru Ucraina, pentru următoarele două zile, este rece, rasputitsa vine inevitabil.
Dacă ar fi să facem o paralelă între situația dificilă a trupelor rusești de astăzi și cea a forțelor germane, din timpul rasputitsa, din toamna anului 1941, am putea să nu ne concentrăm pe noroi. Cea mai semnificativă asemănare este lipsa pregătirilor logistice necesare pentru operațiunile militare în curs de desfășurare.
La începutul invaziei, forțele rusești ale lui Putin nu aveau în mod clar sprijinul logistic necesar pentru războiul pe care începuseră să îl ducă. ‘Generalul Noroi’ ajută aparent Ucraina acum și ar putea pune umărul și mai mult în următoarele săptămâni, dar abilitățile sale sunt limitate și nu se poate conta pe el, pentru a-și juca rolul pe termen lung”, a scris expertul citat.