Georgia, Nina Sublatti – Warrior
Nina are o voce foarte bună. Dar piesa, dincolo de mesajul pe care-l transmite şi care este interesant (despre lumea modernă în care trăim, cu extremele, violenţa ei şi cu făcătorii ei de bani), este banală, loc muzical comun.
Grecia, Shaya Hansen – Sunshine
Dacă turcii au decis să nu participe, grecii, în criză maximă, s-au încordat o dată şi au venit şi anul acesta la Eurovision.
Piesa Shayei este catchy, cu armonii disco amestecate cu muzică populară grecească, condimentată cu instrumente „de acolo” şi va fi un succes (de altfel, sunt convins că grecii nu au ezitat să o popularizeze agresiv în discotecile Europei, cum fac de fiecare dată).
Ungaria, Boggie – Wars For Nothing
Voci frumoase, intenţii bune. Tema se dezvoltă imnic, pe un fel de irish lang sine. Interesantă melodie. Simplă, frumoasă.
O lecţie de muzică pentru mulţi care fac muzică fără să simtă nimic, venită din Ungaria, care a uitat vremurile marilor trupe, ca Lokomotiv GT, spre exemplu.
Moldova, Eduard Romanyuta – I want your love
Basarabenii au ales anul acesta să se reprezinte la Eurovision cu o melodie de discotecă, din care nu se înţelege nimic. Este păcat. Solistul este un soi de rapper ciudat, cu şapcă de suporter al unei echipe americane de baseball şi plete de Steven Tyler, adidaşi de Snoop Doggy-Dog şi cântăciozitate lipsită de orice.