Omuleţii verzi din ţara noastră şi-au început de mult timp acţiunea lor toxică. Vladimir Putin a trimis omuleţii verzi, sub formă de conserve adormite, ca băieţi răi sau buni, de calitate, democraţi, ori de proastă calitate, reacţionari, toţi difuzaţi în întreaga societate, în toate statele în care urmăreşte acum să intre sau pe care doreşte acum să le destabilizeze.
Ani în şir, omuleţii verzi, pe ordine primite, au încercat, pe cât le-a fost posibil, să fixeze o realitate politică paralelă cu realitatea adevărată, pe fondul local al (de la caz la caz) sărăciei, corupţiei, instabilităţii economice, politice, aculturalităţii, lipsei de repere valorice ori încrederii în Biserică.
Sărăcia a fost impulsionată, prin blocarea de către omuleţii verzi şi cei manipulaţi de aceştia, a proiectelor guvernamentale care creează prosperitate.
Corupţia a fost încurajată, iar oamenii sistemului corupt format, adică omuleţii verzi, au fost premiaţi pentru lipsa lor de scrupule în a corupe şi a fi corupţi, ori a tolera fapte de corupţie.
Instabilitatea economică a fost provocată de omuleţii verzi prin subminarea economiei naţionale.
Cea politică, prin stimularea scindărilor, luptelor inter-intrapartinice.
Lipsa de cultură, printr-o educaţie pe cât posibil precară, astfel ca oameni să nu ştie cine sunt, să nu aibă repere culturale când iau decizii importante pentru ei şi pentru comunitate.
A fost simplu să îi ridici în slăvi pe omuleţii verzi sau deveniţi verzi putrezi de corupţie, făcându-i repere morale şi să-i tăvăleşti în noroiul propagandei negative, pentru o corupţie închipuită, pe cei cinstiţi, încercând, concomitent, să-i corupi şi uneori şi reuşind acest lucru.
Încrederea în Biserică? Cum să mai aibă credinţă românul, de exemplu, când a văzut, pe rând, în fruntea Bisericii Ortodoxe Române, omuleţii verzi: un securist notoriu, pe Teoctist Arapaşu, apoi un afacerist printre preoţi, pe acest Daniel Ciobotea, care pune monopol, pentru el şi pentru gaşca lui, până şi pentru comerţul cu lumânări?
Acum, omuleţii verzi, conspiraţi în haine de toate culorile posibile, pocnesc, cconserve expirate, într-o Românie care vrea totuşi să nu fie dependentă din nou de Kremlin şi de tătucul înţelept de la Moscova.
Lupta se ascute. Mancurţii din ţară nu pricep ce se-ntâmplă cu unii, care li se păreau într-un fel, iar acum se demonstrează a fi, în fapt, cu totul altfel. Iar dacă le-ai spune, i-ai pierde pe drum, aceasta dacă nu te-ar crede nebun de-a binelea.
Până la urmă, unii dintre ei vor înţelege. Problema este să nu înţeleagă peste ani de zile, când va fi prea târziu, cum a fost cazul cu momentul 1990 şi cu Piaţa Universităţii. Şi în 1990, când le spuneai românilor că Ion Iliescu şi omuleţii verzi ce lucrau pentru el au provocat baia de sânge din Bucureşti şi alte oraşe din ţară ca să-î justifice uciderea lui Ceauşescu şi în acest timp să dea o lovitură de stat, tot nebun ziceau că eşti, iar în câţiva ani au priceput.
Pentru că, în fond, aceasta este problema: oare, în paralel cu dezagregarea unei părţi din societate, o altă parte s-a maturizat? Iar dacă da, această parte ce s-a maturizat este destul de consistentă pentru a balansa în favoarea democraţiei şi a statului de drept? Sistemic, probabil că aceasta este întrebarea finalului de an.
DOAMNE, Scapă-ne de ei !!!