„Kim Kardashian cu barbă” – aşa este supranumit(ă) în Austria Conchita Wurst, alias Thomas Neuwirth, bărbatul care se crede de sex neutru şi care a şocat Europa, cu ocazia ediţiei continentale de anul acesta a concursului muzical Eurovision.
Omul cântă o melodie superbă. O şi cântă foarte bine. Noi credem că, din acest motiv şi din altele pe care le vom expune mai jos, va câştiga Eurovision, dar apariţia sa publică este un scandal de o factură fără precedent, ce combină stadiul critic în care se află azi revoluţia sexelor, muzica, politica UE şi geopolitica conflictului Rusia – Occident.
Pe când eram student, o poezea circula printre noi. Voi încerca să-i expun partea ce nu trebuie cenzurată:
Lume, lume!
Veniţi să vedeţi femeia vampă
Care bea petrol de lampă!
Veniţi să vedeţi femeia cu barbă!
Veniţi să vă lăsaţi priviţi de hipnotizatorul de orbi…
… şi aşa mai departe. Ceea se întâmplă acum cu „femeia cu barbă” de la Eurovision este un circ ieftin, precedat de o strigătură media de factură asemănătoare poezelei de mai sus, care demonstrează, după părerea noastră, criza acută a valorilor europene şi părăsirea de către unii europeni a legăturii cu valorile creştine tradiţionale.
Aşa cum se constată lesne din conduita publică a lui Thomas Neuwirth, ce transpare din galeria foto asociată acestui text, cel ce se crede sau îşi alimentează cu cinism în opinia publică aliasul feminin Conchita Wurst face acest lucru intenţionat, sfidează, încearcă să şocheze şi să atragă atenţia asupra sa şi a devenit un produs de marketing, ce a căpătat valenţe de politică europeană.
Noi credem că anul acesta, valoric, oricum trebuie să câştige concursul muzical Eurovision, dar îl va câştiga şi pentru că în joc este impunerea, în faţa omului de 20-30 de ani din Europa, a ideii că există sexul neutru. Iar aceasta este deplorabil. Se sparie gândul.
Dacă Thomas Neuwirth cel adevărat, nemachiat, nerimelat, nefardat, îmbrăcat în haine bărbăteşti, ar fi urcat pe scenă în cea de-a doua semifinală şi ar fi interpretat „Rise Like A Phoenix” la fel de frumos precum a făcut-o, ar mai fi în finală? Poate că da, dar sigur nu ar fi marele favorit de azi al caselor de pariuri.
Aminteam de curând că acum câţiva ani, în Norvegia, două piese de cam aceeaşi valoare (dar ceva mai puţin puternice), „Algo Pequenito„, interpretată de Daniel Diges, un actor spaniol, şi „My Heart Is Yours„, interpretată de Didrik Solli-Tangen, un tenor norvegian, au fost trimise la pământ, iar interpreţii lor umiliţi, clasându-se în subsolul finalei, în timp ce o bombăneală muzicală din Germania a luat laurii.
Aşadar, este nevoie de vehiculul unui scandal, care să apeleze la scoop-ul simţirilor şi trăirilor noastre sexuale, ajungând până-n tenebrele cele mai neguroase ale acestora, pentru ca melodia interpretată să fie plăcută de cluburile OGAE din Europa. Deplorabil.
Dar acesta este doar un aspect al problemei. Ca să înţelegem care este miza jocului, trebuie să explicăm că Parlamentul European doreşte ca în viitor copiii noştri să înveţe la şcoală că există trei, şi nu două sexe: sexul masculin, sexul feminin şi sexul neutru, care sunt numite „genuri”.
Raportul Lunacek este în acest moment vârful de lance al fenomenului. Conform acestuia – după câte ştiu, din România doar europarlamentarii PDL au votat împotriva sa – cine nu acceptă ideea că omul poate fi de gen/sex masculin, feminin sau neutru intră sub incidenţa legislaţiei anti-homofobie şi poate suferi consecinţe legale. De exemplu, în Scoția, în luna ianuarie a acestui an, un predicator a fost arestat pentru că a spus public că homosexualitatea este un păcat.
Trecând peste aspectele teologice şi cele ce ţin de morala creştină, trebuie să înţelegem că în Europa din viitorul poate destul de apropiat dacă afirmi că homosexualitatea e un păcat sau că există doar două sexe, masculin şi feminin, nu trei, rişti să fii arestat. Foarte grav!
Monstruozitatea nu se opreşte aici. Se urmăreşte ca în viitor, dacă părinţii reacţionează la această oroare, încercând să-şi educe copiii în spiritul tradiţiilor creştine, ar putea să le fie aplicate măsuri punitive mai mult sau mai puţin grave, de la retragerea copiilor de la şcoală la… „retragerea” copilului din familie.
Noi, în această chestiune, repetăm că anul acesta, la Eurovision, ar fi o nedreptate ca bărbatul Thomas Neuwirth din Austria, care-şi spune Conchita Wurst, să nu câştige competiţia, pentru că are o melodie de o frumuseţe extraordinară, pe care o interpretează superb, dar aceasta nu înseamnă că vom fi de acord vreodată cu acceptarea genului neutru.
Să mai notăm faptul că, în contextul conflictului din Ucraina şi a războiului de propagandă dintre Rusia şi lumea occidentală, apariţia Conchitei Wurst îi va da lui Vova Putin gloanţe să spună, geopolitic, europenilor:
V-am spus eu? Iată neofasciştii europeni, anticreştini, cum vor să aducă sodomia în casele voastre!
Să notăm faptul că, după ce Thomas Neuwirth a câştigat concurs Eurovision din Austria, două grupuri de petiţionari, unul în Belarus şi altul în Rusia, au protestat, cerând cenzurarea naţională a concursului Eurovision, la momentul apariţiei pe scenă a „femeii cu barbă”.
Evident, aceasta este de asemenea o greşeală, în opinia noastră, pentru că, dacă interzici ceva, faci acel ceva cu atât mai atractiv şi probabil că Neuwirth alias Wurst ar avea în Belarus şi Rusia scoruri record de vizionări pe Internet, deci n-ai rezolvat nimic. Fructul interzis e cu atât mai tentant.
Morala acestei poveşti foarte complicate, la care umanitatea încă nu a găsit o soluţie rezonabilă de rezolvare, este că, atunci când alegi rezolvări extreme, radicale, care îl rad de pe faţa pământului pe cel ce nu este de acord cu tine, uitând că pe lumea asta trebuie să găseşti consonanţa dintre morala creştină şi tendinţele anarhice ale lumii noastre în continuă schimbare, rişti să pierzi totul.
Şi într-un fel sau altul să-ţi pierzi libertatea.