Şi nu ne referim la film. Nu suntem singuri, mai sunt şi alţii ca noi: fraţii noştri maghiari. Câteva zile înainte de moartea lui Florin Cioabă, murea şi regele ţiganilor maghiari, János Rafael, din Enying, o localitate din Ungaria situată la sud-est de Lacul Balaton. Poate e vreo molimă-ntre regii ţiganilor.
Rafael avea 60 de ani. Corpul său a fost dus la locul de odihnă veşnică într-o căruţă trasă de doi cai decorați cu trandafiri roșii. Înainte să ajungă-n ţintirim, procesiunea mortuară s-a oprit la o staţie de benzină, unde trecutul în nefiinţă avea obiceiul să facă plinul şi să-şi bea cafeaua.
“De ce nheeeee laşi sihiiiiingur fărăăăăăă tineeeee? Ai fohooost un ohooom buuuuun!”
, striga una dintre fetele marelui om, izbucnind în lacrimi sincere de plâns de rupt cămaşa de pe dumneaei.
Mormântul luxos, din marmură albă, a fost construit într-o săptămână şi a fost decorat cu cai înveliţi în foiţă de aur şi alte elemente definitorii ale luxului, inclusiv giuvaeruri.
Aşezământul mortuar are electricitate, precum şi o combină tv HD, pusă acolo pentru cazul în care decedatul vrea să se uite la emisiunile sale favorite.
Înainte ca Regele Rafael să fie închis în sicriu pentru totdeauna, membrii familiei l-au deschis şi şi-au luat la revedere de la marele dispărut, mângâind şi sărutând trupul îmbălsămat pentru ultima dată.
De la ora opt dimineaţa, clopotele au bătut din oră în oră în localitate, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată în Enying, după cum mărturiseşte un localnic. 30 de ofiţeri de poliţie au avut grijă de păstrarea ordinii. Mai multe străzi au fost închise pe ruta cortegiului mortuar.
Jeluitorii de meserie au fost acompaniaţi de o formaţie de muzică ţigănească formată din 100 de muzicieni. Lamentările, urletele de disperare şi plânsetele din cimitir au fost atât de puternice, că s-au auzit chiar şi în comună, scrie website-ul blikk.hu.
