Pe scurt, aseară Radu Banciu iar a spus lucruri trăsnite pe post. De data aceasta, nu a făcut-o ştoarfă pe Andreea Marin şi nici criminal pe Huidu, în schimb ne-a arătat el ce este aia presă, exprimându-şi 
dispreţul faţă de unii jurnalişti care informează asupra mersului anchetei DNA în scandalul corupţiei din fotbal.
În viziunea insului, faptul că, atunci când procurorii anchetează, unii jurnaliştii sportivi scriu şi nu pun problema ca el (tot sistemul este corupt şi nu se poate face nimic) este o dovadă că aceştia sunt corupţi, că au luat masa cu Mitică Dragomir şi cu Mircea Sandu.
Pe de altă parte, aceştia doi au făcut mii de infracţiuni, de când sunt în funcţiile în care se află, la LPF, respectiv FRF, dar în majoritatea cazurilor 99% dintre tipii ca ei mor în funcţie şi nu li se întâmplă absolut nimic, iar cine nu spune lucrurile astea aşa nu e jurnalist, ci ipocrit:
„DNA-ul (sic!), atenţie, nu are nici o experienţă în ceea ce priveşte fotbalul. Sunt nişte oameni care sunt paraleli cu fenomenul, tot aşa cum sunt paraleli cu fenomenul şi jurnaliştii care încearcă să mediatizeze excesiv această problemă, doar de dragul telespectatorilor care, chipurile, s-ar uita cu ochii cât cepele.
Sigur că s-au dat nişte bănuţi acolo, sigur că se dau în general bani. Marian Iancu neagă că i-ar fi dat bani lui Mitică Dragomir, dar în alte situaţii tot aşa s-a auzit că ar fi dat nişte bani, pentru că nu te descurci dacă nu dai bani.
El a mai avut nişte raporturi de tipul ăsta şi cu Mircea Sandu, dar nu s-a demonstrat nimic. DNA-ul, până la urmă, în afară de stenogramele alea, care sunt incomplete şi greu de demonstrat, ele nu sunt nişte dovezi realmente cu care să faci praf în momentul judecăţii, aşa că nu vom ajunge nicăieri”
Este vorba despre prima parte a emisiunii de aseară, cine doreşte să o urmărească, i-am dat linkul. Nu este prima oară când am impresia că Radu Banciu este foarte soft cu aceşti indivizi care au nenorocit fotbalul românesc.
În timp ce pe unele femei le face ştoarfe pentru că aşa a auzit el, iar pe alţii îi face criminali pentru că aşa crede el, înainte de o decizie a unei instanţe de judecată, cu Dragomir şi Sandu Banciu este blând, părând justiţiar pur-sânge.
Aceasta în pofida faptului că pe Facebook are campanie pentru demiterea lui Mircea Sandu. În schimb, joi, când nea Mitică a fost la DNA şi scandalul era deja în toi, nu a comentat nicicum acest eveniment de neevitat într-o emisiune ca a lui, promiţând doar că despre acest caz va vorbi în viitor.
O să mai vorbim şi noi pe acest subiect după ce or să înceapă să zăngăne cătuşele în scandal. Ai militat atât pentru demiterea lui Mircea Sandu, îi critici furibund, iar acum, când îi anchetează DNA, ce faci? Spui că nu se va întâmpla nimic? De ce ai mai făcut petiţie, dacă eşti convins că nu pleacă niciodată din funcţie? Contradicţie.
Să presupunem însă că este vorba numai despre resemnarea jurnalistului sportiv, care ştie cât de mare este corupţia şi este sceptic până la saţiu. Am mai cunoscut acest gen de reacţie de protecţie a psihicului ziaristului care e obligat ani în şir să scrie despre astfel de lucruri.
Ceea ce este foarte grav, jurnalistic vorbind, este altceva: ziaristul nu are voie să-şi exprime public acest saţiu negativ, această plictiseală. El trebuie să fie un factor de impulsionare a unei astfel de anchete.
Dacă Bob Woodward şi Carl Bernstein ar fi spus: „nu se poate face nimic, mizele sunt enorme, corupţia e cât continentul nord-american şi noi facem o mediatizare excesivă, ceea ce e o greşeală”, Richard Nixon şi-ar fi dus la capăt al doilea mandat.
Ceea ce, după câte ştim noi, nu s-a întâmplat. Usca-vi-s-ar mandatele să vi se usuce, Corleone, Naşule!