După ce televiziunile şi posturile de radio au impus moda „urlării“ şi „scuipării“ 
materialelor prezentate, pentru a atrage atenţia, şi presa scrisă sau pe Internet a început să-şi „urle“ conţinutul.
A probat tot felul de „accentuări“, dar i-a venit, aşa, ideea că dacă „urlă“ e mai bine şi atrage mai bine atenţia.
Nu e suficient că după o jumătate de oră de „ştiri“ „urlate“ sau „scuipate“ pentru a crea o senzaţie de alarmă continuă şi importanţă gravă nu obţii nimic în afară de o durere de cap de la ştirişti, acuma a picat şi varianta presei scrise sau a publicaţiilor online.
Şi acestea, după ce au încercat să sublinieze materialele lor cu tot felul de culori, atât în titlu, cât şi în conţinut, mai nou, se prezintă „urlând“.
Orice comunicator online, dar şi în scris pe materiale clasice ştie că scrisul cu litere mari continuu înseamnă mai mult decât o subliniere: e ridicarea vocii, urlat, dacă e o frază în text… tot pe Blogul lui Bernard Noghiu