De regulă, când dinamovistul Cristi Borcea face nuntă, definiția jurnalismului se simplifică brusc: jurnalism e atunci când îl filmezi pe Borcea.
Pentru asta, desigur, sunt necesare fătuca-reporter, ca prelungire firească a unui microfon, apoi cornetul de semințe bine prăjite și o cameră video suficient de încăpătoare pentru toți invitații evenimentului.
Desigur, mai sunt și alții care simplifică definiția jurnalismului dâmvovițean: jurnalism e atunci când îi filmezi și pe Mutu, Iri Columbeanu, Dan Diaconescu, Elodia, Gigi Becali, Bercea Mondialul sau mulți alții, toți aceia inventați odinioară de geniile pustii ale televiziunilor.
Prezentarea în mass-media a nunții dinamovistului Cristi Borcea, ca „eveniment” al Cetății, a revelat o dată mai mult ce stare de amatorism sufocă actul jurnalistic dâmbovițean.
Cum definesc unii jurnalismul? Postul Realitatea TV de exemplu pune o cameră video să filmeze grămada ordonată numită și nunta lui Borcea, iar ceva mai târziu vine tot Realitatea TV și proclamă că evenimentul l-a făcut lider de audiență (rating) pe „segmentul” televiziunilor de știri.
Asta, în opinia lor de copii profani ai Artelor Vizuale, se numește „jurnalism”- acest lanț de operațiuni simple pe care le-ar fi rezolvat până și motanul miresei. Nu stă nimeni să explice unde este, în opinia celor de la Realitatea TV, acest „segment” al televiziunilor de știri: cu ce se mănâncă, unde se termină și cum poate fi apucat fără risc? Mister.
Din știința noastră, țara nu are practic o televiziune autentică de știri, dar savanții… tot pe VerticalNews