Faza de tranziţie în care se află ziarele – încă apar pe hârtie, dar se transferă inevitabil în mediul online – a adus, cel puţin în România, câteva transformări de 
metodă. Despre două dintre ele vreau să scriu, pentru că modifică structura mentală a jurnalismului.
1. Prima transformare, foarte vizibilă deja, se referă la formularea titlurilor pe site-urile de ştiri. Pentru că spaţiul nu mai reprezintă o îngrădire, titlurile se lungesc semnificativ, conţin mai mult de o propoziţie şi, foarte des, apelează la adverbe din registrul tabloidal (”şocant”, “incredibil”, “uimitor”, “extraordinar” etc). Paradoxal însă, noile titluri nu sunt mai informative, pentru că scopul lor e momirea, nu transmiterea esenţei.
Câteva exemple fictive:
– “Băsescu se declară de acord cu un proiect controversat. Vezi despre ce proiect e vorba şi ce spun contestatarii săi”;
– “România a învins Franţa. Intră în articol pentru a afla scorul şi marcatorii”;
– “Are 50 de ani şi arată ca la 20. Află ce vedetă a revoluţionat dietele”. Ş.a.m.d.
Prin această metodă, informaţia importantă, cea pe care o caută cititorul, este ocultată ori amânată după un click. Publicul este întâmpinat pe homepage de o mulţime de carcase arătoase, de ceea ce, odinioară, constituia eventual supratitlul unui articol. Abia “înăuntru” va descoperi – dacă va descoperi – miezul ştirii, ceea ce-i hrăneşte curiozitatea şi nevoia de a rămâne informat.
Metoda ar putea fi una erotică, dacă ar exista rafinament, dar de cele mai multe ori e doar o manipulare de natură tabloidală… tot pe website-ul lui Mihnea Maruta