M-am întrebat nu o dată de ce marii investitori în media de la noi au preferat de fiecare dată, în ultimii ani, să bage bani (sau să se facă a băga 
bani) în operaţiuni tradiţionale de presă în loc să pătrundă în zona inovaţiei şi să susţină iniţiative new media.
Rezultatele acestei strategii (dacă se poate numi strategie): o reţea impresionantă de ziare de după-amiază (Adevărul de seară) omorâtă în faşă, ziare financiare care abia se târâie sau dispar la scurtă vreme de la lansare (Financiarul, Business Standard), publicaţii-fantomă, pe care nu le citeşte nimeni (Interesul public) şamd.
La acestea se adaugă site-uri pentru care practica jurnalismului online se reduce la ştiri scurte şi imagini de la TV. Cea mai mare inovaţie în mediul online: să faci platformă de bloguri şi să-ţi anunţi articolele pe Twitter şi Facebook.
Cea mai mare inovaţie în mediul print: să dai cărţi şi CD-uri ca să convingi lumea să ia publicaţia. Industria noastră media suferă de pe urma unei totale lipse de viziune la nivel de management, care favorizează între altele lipsa de profesionalism la nivelul jurnaliştilor.
Care dintre companiile noastre de presă organizează sistematic traininguri pentru personal (orice altă industrie are nevoie de aşa ceva, numai jurnalismul nu, aşa-i?) sau îşi trimite oamenii la conferinţe, workshop-uri şi seminare?
Câţi dintre publisheri şi editori se duc la întâlnirile internaţionale în care se discută viitorul profesiei? În ce măsură sunt încurajaţi oamenii să gândească soluţii şi modele noi de jurnalism? Cei care lucrează în jurnalism ştiu că răspunsul… tot pe Jurnalism Online