~Cristi Godinac~
M-am deghizat în ortacul lui Miron Cozma ca să nu mă bată minerii
O altă amintire frumoasă a fost participarea la mitingurile şi grevele organizate de Miron Cozma în Valea Jiului, unde, în fiecare zi, ne căutau 
minerii pe la hotel şi prin oraş ca să ne bată, pentru că scriam articole împotriva şefului lor, Miron Cozma.
Eram adjunctul şefei de secţie Conflicte de Muncă Sindicate, Eugenia Cristea, un profesionist desăvârşit care, la fel ca şi Mihai Bărbulescu, se bătea cu toată lumea ca să ne promoveze munca în ziar.
Am fost trimis în delegaţie la Petroşani împreună cu colegi de la alte secţii ca să transmitem despre greva generală a minerilor din Valea Jiului. Pentru că în fiecare zi aveam câte un meci cu Miron Cozma, Bulina Roşie fiind cel mai citit ziar care îl critica, eram vânaţi zi şi noapte de ortacii săi.
Deja viaţa noastră era pusă în pericol. Îmi amintesc că Fane Jep, colegul nostru de la foto, a fost prins şi pus să mănânce ziarul. Ca să obţin totuşi informaţii de la eveniment, am făcut rost de un costum de miner care puţea de-ţi pica părul din nas, m-am murdărit pe faţă şi pe mâini cu noroi şi m-am strecurat printre manifestanţi.
Am avut atunci mare noroc că nu m-au dibuit minerii, deoarece mă împrietenisem cu un ortac mai în vârstă şi care, pentru o cinzeacă, mă luase sub aripa sa. Norocul meu a fost că nu prea ştia să citească şi îi spusesem că sunt practicant la un ziar din judeţ şi că nu vreau să fiu recunoscut în zonă.
Oricum, deghizarea a ţinut doar două zile, pentru că era dubios ca un miner să intre în fiecare zi în hotelul unde erau cazaţi jurnaliştii şi cei de la serviciile secrete. Nu acelaşi noroc l-au avut cei din serviciile secrete, pentru că îi recunoşteai de la mare distanţă, având salopetele noi nouţe… citeste tot pe MediaSind