Jurnalistul francez Frederic Leclerc-Imhoff, ucis luni, 30 mai, de armata rusă, în timp ce transmitea de la o evacuare a civililor din Donbass, este prezentat de mass-media Kremlinului drept un periculos „mercenar străin”, aflat în slujba Ucrainei.
După ce l-au asasinat deliberat, rușii aruncă acum cu noroi în reporterul francez, punând la îndoială reputația sa.
Armata rusă a deschis focul asupra vehiculului marcat corespunzător, ca fiind necombatant și aparținând presei.
Apoi, agenția oficială de presă TASS a aplicat o procedură standard de dezinformare, menită să dezorienteze publicul.
La scurt timp după ce președintele francez Emmanuel Macron a prezentat circumstanțele asasinării jurnalistului, TASS a difuzat știrea că s-ar putea să fi fost vorba despre un mercenar în slujba Ucrainei, și nu de un jurnalist.
Într-um comunicat difuzat pe 30 mai, TASS a supralicitat, afirmând că era “puțin probabil ca el să fie jurnalist” și că de fapt încerca să le livreze muniție trupelor ucrainene.
De fapt, Frederic Leclerc-Imhoff era jurnalist de mulți ani, realiza materiale video pentru televiziuni, iar în momentul uciderii sale filma în Donbass, într-o echipă, alături de alți jurnaliști.
Pe mașina în care s-a tras scria clar ajutor umanitar.
În paralel cu minciuna privind faptul că francezul era de fapt mercenar rușii au pus în circulație – tot după procedura standard de dezinformare-manipulare, pe care o practică de mulți ani – și o teorie conspiraționistă: de fapt, jurnalistul francez ar fi fost ucis chiar de ucraineni, care au pus la cale o înscenare, ca să poată învinui armata rusă.
Aceste minciuni nu sunt destinate pieței externe, ci sunt livrate în primul rând publicului din Rusia, care trebuie menținut în realitatea paralelă pe care regimul Putin a construit-o.
În acest univers aparte, uciderea jurnalistului francez nu este o crimă de război, ci o provocare pregătită anume ca să agite comunitatea internațională.