Recentele progrese ale Rusiei,în invazia din Ucraina, în Donbas, conduc la o întrebare inevitabilă: tacticile fără discernământ pe care Kremlinul le-a desfășurat acolo vor fi un șablon pentru viitoare ofensive?
Cu informații despre un număr mare de trupe, artilerie și lansatoare de rachete, care se adună peste graniță, în apropierea orașului rusesc Kursk – într-o zonă care se învecinează cu provincia Sumy, a Ucrainei – aceasta este o problemă urgentă.
Deși s-a făcut mult, în ritmul dureros de lent și măcinător, al recentei ofensive a Rusiei, în Donbas, viteza câștigurilor teritoriale nu este singura acţiune.
Tacticile rusești care au modelat bătălia din Donbas au reprezentat de asemenea o dilemă brutală pentru apărătorii Ucrainei – să-și mențină locul, pe fondul pierderilor în creștere rapidă, sau să se retragă și să rişte să dea impuls atacatorilor?
În timp ce altor porţiuni ale frontului de 300 de mile, din estul Ucrainei, le lipsesc unele dintre aceleași vulnerabilități, care au existat în jurul Severodonețk – care se afla în mijlocul unui avanpost ucrainean, pe care Rusia l-a exploatat – în orice ofensivă viitoare este probabil ca Kremlinul să ofere același gen de opţiuni, susţine The Guardian.
Poate prima și cea mai presantă problemă – dacă și când forțele ruse vor ocupa pe deplin Severodonetsk – este dacă vor încerca apoi să traverseze râul Siverskyi Doneț, după încercări dezastruoase de a trece în alte părţi, care au fost vizate de artileria ucraineană, cu efect mortal.
Indiferent dacă forțele ruse încearcă să treacă sau nu râul Siverskyi Doneț – o barieră naturală – la Severodonetsk sau în altă parte din Ucraina, forțele ruse par să se pregătească pentru o nouă agresiune, mai spre nord, pe fondul dovezilor că se regrupează în apropierea orașului ucrainean Izium, pentru a îşi reînnoi eforturile stagnate contra Slovianskului, reconstruind un pod feroviar, lângă Kupyansk, pentru a facilita deplasarea trupelor și a echipamentului, în zonă.
Ceea ce este mai dificil de evaluat este nivelul de uzură e ambele părți și impactul asupra ofensivelor ulterioare și capacității Ucrainei de a se apăra și de a contraataca.
Câștigurile rusești din Donbas par să spună o poveste diferită, cel puțin pentru moment.
Dovezile sugerează că Ucraina a suferit pierderi grele, în timpul luptelor recente din est, în mare parte din cauza schijelor, și există rapoarte despre probleme de echipamente și de aprovizionare.
Ceea ce poate fi adevărat este că, în ciuda dovezilor proaspete ale pregătirilor rusești, dificultatea luptei și pierderile grele pot limita ambițiile Rusiei, dincolo de controlul Donbasului, sudului și coastei Mării de Azov şi Mării Negre.
„După aproape o sută de zile de război”, a scris Michael Clarke, de la Royal United Services Institute, în Times, la începutul acestei săptămâni, „ofensiva rusă din Ucraina începe în sfârșit să pară mai coerentă, dacă nu încă înțeleaptă, din punct de vedere strategic, sau durabilă”.
Cu toate acestea, prevăzând un război prelungit, fostul general australian Mick Ryan a contestat ideea că fie Rusia, fie Ucraina erau aproape de epuizare, într-un thread lung pe Twitter, care examinează poziția militară actuală și traiectoria probabilă.
„În aprilie și la începutul lunii mai, după victoria Ucrainei în bătălia de la Kiev, un grad de triumfalism s-a strecurat în narațiunile de război din Ucraina.
Dar, după cum au arătat recent rușii, concentrându-și forțele pe regiuni mai mici ale Ucrainei, ei pot genera victorii tactice”, a spus el.
„Nici unul dintre beligeranți nu a demonstrat capacitatea de a da o lovitură strategică decisivă împotriva celuilalt.
În ciuda faptului că ucrainenii demonstrează superioritate în influența, strategia și conducerea globală, rușii continuă să genereze puterea de luptă necesară pentru a-i ataca în est.
Deși rușii și ucrainenii pierd sute de oameni și echipamente, dacă nu mii, nici una nu este o naţiune epuizată. Rușii au rezerve de personal și echipamente. Ucraina are masive ajutoare militare, care trec peste granițele sale.”
În ciuda bombardamentelor rusești continue în jurul Harkivului și în sudul şi în jurul Hersonului, unde două contraofensive limitate ucrainene au stagnat, obiectivul rusesc în ambele zone – potrivit statului major ucrainean – este de a consolida apărarea și liniile de aprovizionare și de a perturba forțele ucrainene. unde au reusit sa avanseze.
În altă parte însă, așa cum sugerează Institutul pentru Studiul Războiului din SUA, „progresele Rusiei rămân limitate și este puțin probabil să crească ritmul pe termen scurt, mai ales că forțele ruse continuă să acorde prioritate atacurilor asupra Severodonețk, cu prețul altor eforturi militare.”