Faza a doua a invaziei Ucrainei, de către Rusia, o ofensivă în regiunea estică a Donbasului – este în derulare.
Întrebarea este dacă va avea mai mult succes și va fi condusă mai competent decât faza întâi și dacă Ucraina va avea suficiente trupe și arme pentru a o împiedica sau chiar a o bloca.
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat că operațiunea din Donbas este „un moment foarte important al acestei întregi operațiuni speciale”.
Obiectivul Rusiei este clar și declarat public: să securizeze regiunile de est ale Ucrainei, Donețk și Lugansk, pe care parţial separatiștii susținuți de ruși le controlează din anul 2014.
Un al doilea obiectiv este acela de a zdrobi rezistența rămasă în orașul-port Mariupol. Consolidarea unui pod pe uscat, care leagă regiunea rusă Rostov, de Crimeea, pe care Rusia a luat-o de la Ucraina, în urmă cu opt ani, este motivul.
În aceste scopuri, forțele ruse care au fost dislocate în nordul și estul Kievului au fost redistribuite și, în unele cazuri, reconstituite, după ce au suferit pierderi grele.
Acum ele – și unități mai noi – se adună în Ucraina, dinspre nord-est. Oficialii americani estimează că Rusia a mobilizat aproximativ 78 de grupuri tactice de batalion, în estul Ucrainei – probabil aproximativ 75.000 de militari. Încă mai multe sunt adunate în regiunile de graniță cu Rusia.
Până acum, tacticile lor au fost direct scoase din manualul rusesc: utilizarea masivă a artileriei, sistemelor de rachete și rachetelor, urmată de avansarea tancurilor şi infanteriei mecanizate.
Orașe din Lugansk, cum ar fi Severodonețk, Popasna și Rubizhne, au fost reduse la moloz, iar rezervele de energie, gaz și apă distruse.
Dar progresul Rusiei pe teren a fost modest. Acesta poate fi rezultatul faptului că nu au avut timp să se regrupeze, după loviturile pe care le-au primit în februarie și martie.
Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) spune că „forțele ruse nu au luat pauza operațională care era probabil necesară pentru a reconstitui și a integra în mod corespunzător unitățile avariate, retrase din nord-estul Ucrainei, în operațiunile din estul Ucrainei”.
Oficialii americani au evaluat că Rusia a pierdut până la 25% din puterea de foc de luptă pe care o avea înainte de invazie.
Box în Donbas
Analiza CNN a imaginilor din satelit, zeci de videoclipuri din rețelele sociale și declarațiile ambelor părți sugerează că rușii încearcă acum să avanseze pe trei axe.
Imaginați-vă Donbasul ca un pătrat: forțele ruse sunt deja pe trei părți – lăsând doar vestul deschis ucrainenilor pentru întăriri și, dacă este necesar, retragere.
Dinspre sud și est, unitățile rusești au avansat cu câțiva kilometri, în cel mai bun caz, luna aceasta. În sud, au făcut deja progrese în regiunea Zaporoje, vecină cu Donețk. Săptămâna aceasta, au început să bombardeze satele din interiorul Regiunii Zaporoje.
Din nord, după ce au luat orașul Izium, la începutul acestei luni, au făcut puține progrese.
Ceea ce este neclar în această etapă este dacă rușii pot și vor schimba vitezele, pentru o ofensivă mai bine coordonată.
Campania de la Kiev sugerează altceva, dar oficialii americani cred că deocamdată Rusia încă desfășoară „operațiuni de modelare, pentru a se asigura că are logistică și susținere, la un loc”.
Chiar și așa, ISW evaluează că „este puțin probabil ca armata rusă să fi abordat cauzele fundamentale – coordonare slabă, incapacitatea de a conduce operațiuni între țări și moralul scăzut – care au împiedicat ofensivele anterioare”.
Tactica ucraineană
Ucrainenii s-au dovedit a fi tacticieni înțelepți în acest conflict, cedând teritoriu, pentru a păstra resursele, dar folosind cunoștințele lor din teren și mobilitatea lor, pentru a provoca pierderi unităților ruse.
Săptămâna aceasta, unitățile ucrainene s-au retras din orașul Kreminna, din regiunea Lugansk, când s-au confruntat cu o putere de foc copleșitoare.
Acum trebuie să decidă dacă vor face apărări statice, ceea ce ar putea duce la distrugerea sau înconjurarea unităților în fața artileriei, rachetelor și asaltului blindat al Rusiei.
Alternativa este apărarea mobilă – luptă și retragere de pe terenuri mai puțin vitale, lovindu-i pe ruși, în timp ce se retrag, apoi ținându-și liniile, pe terenul ales de ei.
În același timp, ucrainenii vor căuta să perturbe liniile de aprovizionare rusești – semănând confuzie, în timp ce solicită logistica și moralul Rusiei.
Iar moralul în unele unități rusești – redistribuite pentru a doua lor ofensivă, în tot atâtea luni – poate fi fragil.
Una dintre țintele Rusiei este orașul Sloviansk, dar teritoriul înconjurător include păduri, râuri și mlaștini greu de trecut și necesită echipamente specializate. Acolo unde rușii sunt limitați la drumuri, așa cum a devenit clar, la nord de Kiev, ei sunt mai vulnerabili, pentru că pot fi loviţi atât de drone ucrainene, cât și de rachete antitanc ușoare.
Nici ucrainenii nu joacă doar apărare. În ultimele zile, unitățile mici au înregistrat câștiguri modeste, la est și la sud de Harkov, potențial amenințând liniile de aprovizionare rusești.
Dacă pot susține acest lucru, rușii ar trebui să dedice unități pentru protejarea acestor linii.
Există deja semne că forțele speciale ucrainene operează în spatele liniilor rusești: săptămâna trecută, un pod rutier, pe o rută principală din Rusia, a fost aruncat în aer.
De asemenea, au existat avarii inexplicabile la un pod de cale ferată din interiorul Rusiei, la marginea Belgorodului.
Armata rusă se bazează pe căile ferate, pentru o mare parte a logisticii sale. În acest moment al bătăliei, sprijinul informațiilor occidentale poate juca un rol important.
Un alt aspect important al luptei viitoare este cel cultural. Unitățile ucrainene se bucură de o oarecare autonomie și sunt încurajate să exploateze oportunitățile de pe câmpul de luptă.
Chiar și în absența unei direcții clare sau a unor ordine, au motivația de a lupta. În schimb, lanțul de comandă rusesc este rigid și cultura nu încurajează iniţiativa.
Chiar și așa, și ucrainenii se confruntă cu riscuri considerabile. Ei luptă – în esență – într-o cutie, care s-ar putea închide, dacă rușii ar avea succes în una sau mai multe direcții.
Ei vor trebui să manevreze inteligent, așa cum au făcut în jurul Kievului, în permanență atenți la riscul de a fi înconjurați.
Când Mariupol cade, rușii pot redirecționa forțele care au fost dedicate acelui asalt, dar acestea au fost degradate și epuizate de aproape două luni de luptă urbană.
Mai presus de toate, într-o cursă contra cronometru, Ucraina are nevoie de o reaprovizionare constantă cu arme și muniții, iar multe dintre acestea trebuie să provină acum din afara țării, printr-o linie de aprovizionare lungă, vulnerabilă la interdicții.
Au nevoie de mai multe arme antitanc și de apărare aeriană mobilă. Contraatacurile pentru a perturba ofensiva rusă ar trebui să fie protejate din aer.
Marți, un înalt oficial american a declarat că Washingtonul lucrează non-stop pentru a aduce arme în Ucraina cu o viteză fără precedent, spune CNN.
De la invazie, Statele Unite au autorizat deja de 2,3 miliarde de dolari transporturi de arme și echipamente, către Ucraina.
„Ceea ce este fără precedent aici este cantitatea de trageri succesive cu care ne mișcăm cu această viteză”, a spus oficialul.
Vizând Ziua Victoriei
S-a vorbit despre Kremlin, că dorește un progres tangibil până pe 9 mai, când Rusia sărbătorește Ziua Victoriei, care marchează înfrângerea Germaniei Naziste, în al Doilea Război Mondial.
În ritmul actual de progres, acest lucru pare puțin probabil. Întrebarea mult mai importantă este dacă acest conflict se întinde până în vară, într-un război sumbru, de uzură.
Armata rusă ar trebui să-și rotească unitățile, folosind rezerve limitate, pentru a susține un conflict în care și-a uzat deja forțele terestre.
Calculul acestuia (și strategia politică a Kremlinului) va fi afectat de eficacitatea rezistenței ucrainene și de capacitatea guvernelor occidentale de a furniza Ucrainei echipamente mai multe și mai bune.
Jack Watling, de la Institutul Regal al Serviciilor Unite din Londra, a spus:
„Sfidarea Ucrainei a câștigat timp și o oportunitate, nu numai pentru a împiedica noi câștiguri rusești, în Donbas, ci și de a modela bătălia, dincolo de aceasta. Aliații Ucrainei acționează astăzi şi pot descuraja sau măcar să se pregătească pentru o ofensivă de vară”.
Există o urgență cu privire la reaprovizionare. Săptămâna trecută, Administrația Biden a autorizat un alt pachet de securitate de 800 de milioane de dolari, care includea radare de artilerie și anti-artilerie. Marți, președintele a indicat că urmează să vină mai multe.
Ucraina va avea nevoie de hardware ofensiv, dacă vrea să pedepsească orice vulnerabilitate în liniile rusești, și asta include maşini de luptă grele (cum ar fi tancurile), precum și o serie de alte sisteme.
Watling spune că nu e timp de pierdut. „Oferirea către Ucraina de sisteme mobile tactice de apărare aeriană, cum ar fi National, i-ar permite să manevreze în apropierea graniței ruse și să elibereze orașele, în timp ce atacă liniile de aprovizionare rusești”.
National – sau NASAMS – este un sistem avansat și mobil de rachete sol-aer.
Guvernele occidentale înțeleg că acesta este un moment critic: creșterea costului „operațiunii militare speciale” a Rusiei până la punctul în care nu mai este accesibil.
Ucrainenii strigă după și mai multe și mai bune arme, mai ales că încearcă să-și mențină forțele aeriene în zbor.
Încă depășiți numeric, vor avea nevoie de agilitate, determinare și întăriri, pentru a evita faza a doua a războiului lui Vladimir Putin împotriva Ucrainei.