Ziaristul este un lautar – si cine plateste, comanda muzica. Cine crede sau afirma orice altceva este fie ipocrit, fie face parte din gasca de deontologi (care la randul lor canta si ei o partitura platita bine, insa nu putem sti de cine pana cand nu isi vor face publice bilanturile contabile de la ONG-uri).
Ziaristul roman a fost dintotdeauna lautar. Cand a fost ocupat Bucurestiul de nemti in Primul Razboi Mondial, nume mari ca Tudor Arghezi si Ioan Slavici au ales sa ridice ode ocupantului pe bani grei.
FOTO: Ziua Veche
A
u facut nitica puscarie dupa aceea – dar in esenta nu facusera mare lucru: au scris si ei niste articole care cereau orientarea Romaniei catre Germania, adica spre Occident. Si-au exercitat dreptul la libera exprimare intr-un ziar finantat de Comandamentul german din Bucuresti.
Exemple de ziaristi romani platiti din afara tarii se gasesc si inainte de Primul Razboi Mondial. N. D. Cocea a devenit celebru in anul 1907 cand a publicat in revista Facla cifra de 11.000 de tarani omorati de armata romana. Minciuna care a fost propagata si tinuta vie de comunisti aproape un secol.
Abia dupa 1989 am avut prilejul sa aflam ca intreaga cariera jurnalistica a lui N.D. Cocea a fost finantata de la Moscova. Curentul lui Pamfil Seicaru a facut celebra butada “santajul si etajul”. Mircea Damian (nume putin cunoscut azi, cel care l-a lansat in presa pe romancierul Petru Dumitriu) a fost inventatorul “gazetei revolver” pe care o atintea asupra oamenilor politici cu mesajul “banii sau reputatia”.
Coruptia infioratoare care a cangrenat Romania interbelica nu a fost creata de ziaristi – insa ziaristii au fost vectorii ei. Ziarul “Adevarul” din perioada interbelica a fost detinut de fratii Simion si Emil Pauker – ultimul fiind tatal lui Marcel Pauker, casatorit cu viitoarea “doamna de fier” a comunismului Ana Pauker.
Ambasada sovietica de la Bucuresti varsa fonduri masive catre ziarul Adevarul prin intermediul lui Belu Silber, prieten cu Lucretiu Patrascanu. Nae Ionescu, directorul de la Cuvantul, a fost primul ziarist roman cu Maybach si reprezentant al unor mari firme germane la Bucuresti.
Clement Blumenfeld, ziarist la Adevarul, era un adevarat samsar politic: dejuna la Constantin Argetoianu, lua ceaiul cu Nicolae Titulescu si cina cu Armand Calinescu “traficand” cu toti, dupa cum era exprimarea epocii.
Nicolae Soreanu – tot de la Adevarul! – inventase “salutul Soreanu”: nazistii salutau cu mana dreapta in sus, comunistii salutau cu mana stanga facuta pumn, iar Soreanu ii saluta pe oamenii politici cu mana dreapta intinsa inainte si palma deschisa pentru a primi bani.
Toate cel aratate mai sus au dus la disolutia societatii romanesti in perioada interbelica. Sanatajele de presa au impiedicat Romania sa-si cladeasca un sistem de aparare. Portavocile din Bucuresti ale puterilor straine s-au straduit si au reusit sa arunce in aer politica externa a tarii.
Dezagregarea Romaniei Mari s-a produs inainte de ultimatumurile sovietice si naziste. Dezastrul a avut loc inainte de razboi, conflictul mondial a venit sa pecetluiasca o evolutie… citeste tot aici