home ECONOMIE Transparenţa deficitelor fiscale şi datoriei publice

Transparenţa deficitelor fiscale şi datoriei publice

Share

Prognoza de toamnă a Comisiei Europene pentru România aduce încă odată în atenția publică trendul periculos urmat de finanțele publice şi datoria a publică a României, ca urmare a creșterilor de cheltuieli implicate de majorarea pensiilor şi salariilor bugetare dincolo de limitele de sustenabilitate financiară ale bugetului.





PENTRU PRESA INDEPENDENTĂ!

Astfel, conform Comisiei Europene, deficitul bugetar estimat al României va fi de – 3,6% din PIB în 2019 (circa – 38 de miliarde de lei), – 4,4% din PIB în 2020 (circa – 50,2 miliarde de lei) şi -6,1% din PIB în anul 2021 (circa -75,1 miliarde de lei), în timp ce datoria guvernamentală publică (estimată conform metodologiei Uniunii Europene) va atinge 35,5% din PIB în 2019 (circa 374,4 miliarde de lei), 37,2 % în PIB, în 2020 (circa 424,75 miliarde de lei) şi 40,6% din PIB în anul 2021 (circa 499,94 miliarde de lei).

Datoria guvernamentală publică, conform metodologiei Uniunii Europene (UE), este la data de 30 iunie 2019 (ultima raportare de Ministerul Finanțelor Publice -MFP) de 337,85 miliarde lei (35% din PIB), în timp ce, conform metodologiei naționale, este de 407,56 miliarde de lei (39.5% din PIB).

Diferența dintre cele două metodologii este reprezentată în cea mai mare parte de împrumuturile Guvernului din Contul General al Trezoreriei Statului (52,76 miliarde de lei, la 30 iunie 2019). Faţă de acest context, unii cred că situația este albastră, dar nu suntem pe marginea prăpastiei, în timp ce alții au părere contrară.

Ceea ce nu este prezentat publicului este însă deficitul operațional curent al bugetului public (diferența dintre veniturile şi cheltuielile curente, fără a lua în considerare dobânzile, comisioanele şi fondurile europene).

Acest sold la Bugetului Public este la 30 septembrie 2019 de -2,34 miliarde de lei, ceea ce înseamnă o depășire a veniturilor curente de cheltuielile curente (din acestea, 83,3% sunt cheltuieli de personal şi asistenţă socială) cu suma respectivă.

În plus, dacă ținem cont de evaluarea actualului guvern, de întârzierea la rambursarea de TVA cu aproximativ 5 miliarde de lei, înseamnă că soldul operațional al bugetului public este de -7,34 miliarde de lei. Anul acesta este primul an după 2010 când bugetul public are un sold operațional negativ.

În anul 2008, la nouă luni, soldul operațional al bugetului public era de +5,13 miliarde de lei, în timp ce cheltuielile cu salariile şi asistenţa socială erau de numai 67,1% din total cheltuieli curente.

La finalul anului 2008, soldul operațional al bugetului public a fost de -3,5 miliarde de lei, în timp ce deficitul calculat conform Sistemului de Conturi Europene (ESA) a atins – 26,9 miliarde de lei.

În anii 2009 – 2010, deficitul operațional a fost de -12,8 miliarde de lei în 2009 şi -9,77 miliarde de lei în 2010, în timp ce deficitul pe ESA a atins – 50,1 miliarde de lei în 2009 şi -36,2 miliarde lei în 2010.

În 2008, la nouă luni, deficitul pe bază de cash a fost de numai -5,22 miliarde de lei (- 1% din PIB), în timp ce în 2019 deficitul pe bază de cash este de – 2,66% din PIB.

Aceasta este o incursiune în trecut, referitoare la ultima perioadă în care finanțele publice au trecut prin momente delicate, când, atunci ca şi acum, erau opinii că nu suntem pe marginea prăpastiei sau că situația este albastră, dar nu roz etc..

Rezultatul a fost că vulnerabilitățile financiare ale Statului Român ne-au aruncat repede, în 2009, spre un împrumut de 20 de miliarde de euro de la instituțiile financiare internaţionale şi Uniunea Europeană pentru a rezolva criza de lichidități a Guvernului şi Băncii Centrale, generată de politicile anterioare (şi, ca o coincidenţă, pe 7 noiembrie 2019 a ajuns la scadenţă prima emisiune de euroobligațiuni, în valoare de 1,5 miliarde de euro, în cadrul Programului Medium Term Notes (MTN) – 31 de miliarde de euro, acum listată la Bursa de la Luxemburg, care a contribuit la constituirea rezervelor statului, prin Contul General al Trezoreriei Statului, de la Banca Centrală, cu ajutorul căruia a fost rambursat o parte din împrumutul angajat de la Fondul Monetar Internaţional).

Unele din vulnerabilitățile financiare ale bugetului public sunt mascate de opacitatea informațiilor privitoare atât la modul de operare a Trezoreriei publice, sub aspectul împrumuturilor din Contul General al Trezoreriei Statului (CGTS), operate de către Guvern, care, la nivel teoretic, sunt pentru acoperirea unor deficite temporare, dar practic au ajuns datorii la vedere pe termen lung, cât şi despre legătura dintre bilanțul Trezoreriei (activul vs. pasivul acesteia) şi soldul CGTS de la Banca Naţională a României (BNR), dar şi datoria publică.

Împrumuturile Guvernului din CGTS sunt un subiect care nu este în atenția publică, deși datoria aceasta este, la 31.12.2019, de 56,33 miliarde de lei (circa 11,8 miliarde de euro), din care 51,85 miliarde de lei (10,9 miliarde de euro) reprezintă finanțarea deficitelor bugetului de stat.

Finanțarea împrumuturilor către Guvern este bazată pe disponibilități şi conturi deschise la Trezoreria Statutului, de instituții publice şi agenți economici, în valoare de 21,1 miliarde (4,4 miliarde de euro), şi excedente bugetare ale autorităților locale, instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii etc., în sumă de 44,12 miliarde de lei (9,35 miliarde de euro).

Toate aceste sume, în cazul unei situații mai puțin favorabile, vor fi necesare pentru acoperirea altor nevoi. De exemplu, autoritățile locale dețin la Trezorerie peste 3 miliarde de euro, în conturi care ar putea fi utilizate pentru acoperirea deficitelor sau investițiilor. Altfel spus, avem o bombă cu ceas, în valoare de aproximativ 11 miliarde de euro, pe care ar trebui să o finanțăm.

Să nu uităm că celebrul Fond de Investiții şi Dezvoltare se bazează pe disponibilitățile Trezorerie Statului, care reprezintă cam 10% din bilanț, la sfârșitul anului 2018. Un alt aspect, legat de împrumuturile din CTGS, este explicarea operațiunilor de împrumut şi rambursare din perspectiva surselor financiare.

În cursul primului semestru al anului 2019, practic, a trebuit finanțat un total de 27,75 miliarde de lei, din care deficitul bugetului de stat, de 20 de miliarde de lei, rambursare netă de împrumuturi către CGTS de 1,08 miliarde de lei, răscumpărare netă de titluri de stat denominate în lei de 4,3 miliarde de lei şi titluri de stat denominate în euro de -0.51 miliarde de euro (circa -2,4 miliarde de lei).

În cursul semestrului, s-au emis euroobligațiuni în valoare de 2,97 miliarde de euro (circa 14 miliarde de lei), în cadrul Programului MTN, de 31 de miliarde de euro, la Bursa din Luxemburg, şi s-a achitat o rată de capital de 1 miliard de euro (în jur de 4,7 miliarde de lei) din împrumutul angajat de la Uniunea Europeană, în 2009.

La aceasta, se adaugă resursele atrase prin programul de emisiuni de titluri de stat pentru populație, care a strâns 3,83 miliarde de lei, in primul semestru din anul 2019. Prin urmare, avem de justificat un deficit de finanțare de aproximativ 13,12 miliarde de lei, despre care nici Ministerul de Finanțe şi nici Banca Centrală nu dau nici o explicație.

Singura sursă disponibilă este CTGS, deschis la Banca Centrală, şi este inclus în poziția „Pasive interne; depozite; overnight”, publicat lunar de BNR. Soldul acestei poziții a scăzut cu 8,5 miliarde de lei, în primul semestru din anul 2019.

Altfel spus, rambursările către CGTS şi reducerea datoriei publice, calculate prin metoda națională, este de fapt un artificiu, prin care Guvernul mută banii din buzunarul stâng, în cel drept sau invers. De ce este posibil așa ceva?

Odată cu împrumutul de 20 de miliarde de euro, din 2009, Banca Centrală şi Guvernul au decis să rupă în două bilanțul Trezoreriei Statului, fără nici o explicaţie scrisă sau modalitate de a urmări cele două componente, cu scopul de a ţine departe de ochii publicului relația dintre datoria publică, rambursarea împrumutului de 20 de miliarde de euro şi soldul CTGS de la Banca Centrală.

Astfel, dacă în anul 2008 bilanțul Trezoreriei includea toate disponibilitățile de numerar şi creanțele Trezoreriei pe activ, iar pe partea de pasiv avea toate obligațiile de plată, precum şi sursele menționate anterior de noi, în cursul anului 2009, s-a realizat o separare care, în termeni comparativi cu bilanțul din 2008 (care a fost recalculat) a însemnat reducerea totalului bilanțului cu circa 80 de miliarde de lei, din care, pe partea de pasiv, a însemnat eliminarea obligațiilor de plată de circa 70 de miliarde de lei (datoria public), iar pe partea de activ reducerea disponibilităților cu 44 de miliarde de lei.

Astfel, a devenit netransparent modul în care este finanțat deficitul bugetului public prin cooperarea dintre Banca Centrală şi Ministerul Finanțelor Publice. Singurele informații pe care le putem obține despre soldul CGTS, deschis la Banca Centrală, sunt atunci când aceasta își publică situațiile financiare anuale (adică pe la jumătatea anului următor).

Tot așa cum despre situațiile financiare anuale ale Trezoreriei (fără datoria publică) avem informații prin luna iulie a fiecărui an următor închiderii exercițiului financiar, când se publică Hotărârea Guvernului, de aprobare a bilanțului Trezoreriei.

Într-o ţară normală, cu un Guvern şi o bancă centrală transparentă, ar trebui să avem un raport de la Trezorerie privind disponibilitățile şi obligațiile de plată ale statului român, lunar, până la sfârșitul lunii următoare închiderii exercițiul financiar lunar.

Cu privire la transparenţa datoriei publice, mai avem un singur aspect de abordat, şi anume cel referitor la utilizarea pieței capital. Recent, a apărut în spațiul public ideea de a urma modelul SUA, cu privire la datoria publică, respectiv listarea/emiterea acesteia pe piața de capital, obținându-se astfel validarea dimensiunii deficitului bugetar, dar şi a costului real al acestuia, ca să nu mai ținem seama de încorsetările reglementatoare ale Tratatului de Maastricht.

Suntem total de acord să urmăm exemplul de transparentă din SUA privind datoria publică, dar ar trebui estins cu modelul de transparentă al Trezoreriei SUA, organizarea Rezervei Federale şi, nu în ultimul rând, de abordările Parlamentului din Croația privind Banca Centrală (acestea au fiecare o opinie favorabilă de la Banca Centrala Europeană).

Emiterea datoriei publice pe piața de capital este o soluție atât pentru dezvoltarea pieței de capital şi diversificarea deținătorilor de datorie publică, cât şi de a lăsa băncile de a se întoarce către menirea lor de bază: finanțarea economiei.

Este adevărat că piețele financiare sunt periculoase pentru Guvernele a căror administrare financiară nu ține cont de principiile de bază ale prudenţei şi bunei administrări.

În condițiile în care marele program „wageledgrowth” ar fi trebuit să treacă de testul pieței, din punctul de vedere al finanțării publice, probabil că nu ar fi căpătat niciodată dimensiunea monstruoasă din prezent.

Însă, acest exercițiu de transparentă şi responsabilizare guvernamentală are câteva bariere de intrare, şi anume:

a. Emisiunea pe piețele de capital impune existenţa unui prospect de emisiune, care trebuie să includă în mod obligatoriu analiza situației financiare a emitentului, evoluția şi perspectivele acesteia, realizată, cum se spune, „pe bune”, întrucât acest prospect este contractul din debitor şi creditori şi, dacă debitorul nu a spus adevărul sau intermediarii nu au fost atenți în cazul unor incidente de plată, sunt buni de plată.

Astfel se explică de ce niciodată până acum prospectele succesive de emisiune, care sunt disponibile la Bursa de la Luxemburg, pentru programul de împrumut extern al României, MTN, de 31 de miliarde de euro, nu sunt disponibile pe website-ul Ministerului de Finanțe din România.

b. Emisiunile de pe piața de capital nu permit ca la redeschiderile de emisiuni să adaugi o modalitate de a mai obține niște bani suplimentari, dar fără a fi datorie, prin intermediul „dobânzii acumulate per titlu”, ce se prezintă în fiecare prospect de emisiune de la MFP. Pe piața externă, redeschiderea emisiunii de euroobligațiuni România 4,625% 03/04/2049 nu include acest artificiu.

c. Nu poți avea lichiditate pe piața de capital atât timp cât băncile sunt principalele deținătoare ale datoriei publice şi tranzacțiile se fac cu predilecție prin intermediului sistemului de tranzacționare SAFIR, administrat de către BNR. În prezent, sunt listate o serie de emisiuni de titluri de stat la Bursa din București, dar lichiditatea este zero.

Cele expuse sunt doar o parte din ceea ce ar însemna transparentizarea finanțelor publice, a datoriei publice şi operațiunilor de trezorerie. În plus, ar trebui prezentată datoria publică distinct, pe baza valorilor de piață, a valorii nominale.

transparenţa

Citeşte şi
Vicepreşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), Cristian Roşu, a anunţat convocarea de urgenţă a conducerii
Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a organizat, de la începutul acestui an universitar (perioada octombrie
Modul în care se realizează, în prezent, supravegherea jucătorilor din piaţa de asigurări este diferit
Hotele sunt esentiale in orice bucatarie, fie ea rezidentiala sau industriala, precum unitatile de tip
În prezent, fiecare domeniu de activitate din ramura industrială și nu numai se bazează pe
Rambursările de TVA întârziate s-au ridicat în medie la peste 2,542 miliarde de lei trimestrial,
Puterea de cumpărare a românilor a crescut, în ultimii trei ani, cu 25%, aceasta fiind
Rata de adoptare a tehnologiilor fintech în domeniul financiar a ajuns, la nivel global, la
România, prin ASF, reprezentată de Dan Armeanu, vicepreședinte al Sectorului Sistemului de Pensii Private, a
Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a realizat o analiză a dosarelor de daună aferente polițelor
Share