Traian Băsescu greşeşte iar în strategia de comunicare

Share

Preşedintele României Traian Băsescu repetă aceleaşi greşeli de strategie de comunicare pe care le-a făcut înainte de suspendare, mai exact, în primul rând în al doilea mandat al său, dar şi în primul.

Érték

În campania electorală pentru referendum, a dat impresia că înţelege că a greşit cu presa şi cu jurnaliştii, creându-şi antipatii inutile şi interpretând întrebările incomode ale ziariştilor drept atacuri ale acestora la persoana sa.

S-a împrietenit cu jurnaliştii care veneau zilnic la sediul său de campanie. De fapt, “împrietenirea” a început poate atunci când simţea apropierea suspendării, despre care avea cunoştinţă, aşa cum a declarat chiar el.

A împărţit mere, banane, apă minerală şi a stat de vorbă omeneşte cu confraţii mei, al căror comportament, indiferent de mass-media angajatoare ale acestora, s-a îmbunătăţit spectaculos. Oamenii au început să-l simpatizeze, evident şi prin comparaţie cu evoluţia dezastruoasă a adversarilor săi politici.

Acum dă impresia că a uitat toate lucrurile despre care spusese că le-a înţeles şi învăţat. A redevenit aţos şi irascibil. La Bruxelles, spre exemplu, a dat lecţii de logică elementară unui jurnalist de la RTV, numit întâmplător Cătălin Striblea.

Nu că fostul meu coleg de la BBC ar fi vreun înger, dar indiferent despre cine este vorba şi ce post de televiziune reprezintă nu trebuie tratat astfel, pentru că nu faci decât să-i provoci şi să provoci o reacţie de antipatie, care se vede în ce spune apoi jurnalistul pe post. Plus că îl victimizezi inutil.

A spus că a înţeles că nu a explicat destul ce se întâmplă, dacă revine la Cotroceni, va ieşi public des, ca să explice lucrurile pe care le face şi care se întâmplă, ca să-şi explice comportamentul politic, pentru a fi mai bine înţeles.

A revenit la Cotroceni şi s-a reîntors la conduita muţeniei. Nu îl obligă nimeni, dacă iese public, să răspundă la întrebări la care nu vrea să răspundă. “Nu răspund la această întrebare – vă mulţumesc – următoarea întrebare” – este un loc comun în comunicarea politicianului american.

Are la dispoziţie un registru potenţial foarte amplu de reacţii posibile, atunci când nu vrea să se angajeze în comentarii pe un subiect, fără să jignească pe nimeni, elegant, calm, zâmbitor.

Dacă va face acest lucru, va fi înţeles mai bine decât dacă tace ca melcul pe secetă, apoi iese public şi dă cu toroipanul în jurnalişti despre care el ştie mai multe decât telespectatorii, care însă înţeleg numai că lapidează un om nevinovat.

Apoi, va avea astfel posibilitatea să-şi expună ideile, concepţiile, viziunea politică pe care i-am admirat-o de atâtea ori, în loc să-şi arate părţile mai puţin plăcute ale naturii sale explozive şi arţăgoase, de nativ scorpion.

Traian Băsescu repetă greşeala pe care a făcut-o după scrutinul din finalul anului 2009, când a promis că va ieşi ritmic public pe o televiziune şi nu a făcut-o. Ar putea să facă acest lucru, alegând sistematic o oficină de presă sau alta.

Liderii USL au învăţat asta. Că spun prostii, da, este perfect adevărat, dar sunt prezenţi public când au interesul să o facă şi îşi cultivă electorii.

Am fost întotdeauna adeptul ideii conform căreia jurnaliştilor şi mass-media, în general, trebuie să le formezi reflexe de serviciu. Un bun obicei ar fi ca săptămânal, mereu în aceeaşi zi a săptămânii, la aceeaşi oră, să faci o conferinţă de presă, iar în altă zi, înainte de aceasta, purtătorul lui de cuvânt să fixeze pe agenda mass-media instituţia briefingului de presă.

Astfel, Traian Băsescu ar putea să contrapună activ modelului gherilei politice destructive, duse de USL, care pârjoleşte mediatic totul în jur, o alternativă viabilă, civilizată, elastică şi plăcută, schimbându-şi imaginea perpetuă de factor generator de conflicte politice.

Share