„Articolul 5 al Tratatului de la Washington oferă prea puțină protecție împotriva Rusiei lui Vladimir Putin”, mi-a spus într-o vizită recentă la București Iulian Fota, consilier prezidențial de securitate națională.
„Articolul 5 protejează România și alte țări est-europene față de o invazie militară. Dar nu o protejează contra subversiunii”, care înseamnă activități de informații, de funcționare a rețelelor criminale, achiziționarea unor bănci și a altor active strategice, controlul indirect al mass-media, pentru subminarea opiniei publice.
Mai mult decât atât, articolul 5 nu protejează Europa de Est împotriva dependenței de energia rusă. Ca președintele român, Traian Băsescu mi-a spus că România e o insulă destul de bogată în energie, înconjurată de un imperiu Gazprom.
Președintele și-a rotit degetul pe o hartă ce arată modul în care vecinii României, ca Bulgaria și Ungaria, au fost aproape complet dependente de gazele naturale rusești, în timp ce România, datorită propriilor rezerve de hidrocarburi, are încă un grad semnificativ de independență. În secolul 21, a explicat preşedintele, Gazprom e mai periculos decât armata rusă.
Consilierul de securitate națională a adăugat apoi: „Putin nu este un aparatcik, el e un fost ofițer de informații”, ceea ce înseamnă că va acționa subtil. Rusia lui Putin nu va lupta convențional pentru teritoriu în fostele state-satelit, ci 
neconventional pentru inimi și minți.
Fota a mers mai departe: „Putin știe că defectul a URSS a fost că nu avea putere blândă”.
Astfel, strategia Moscovei e de a lua controlul asupra țărilor din interior. În această bătălie, tocmai în perioadele de liniște, atunci când o problemă precum ar fi Ucraina iese de pe prima pagină a ziarelor din cauza Orientului Mijlociu, de exemplu, ar trebui să fim îngrijorați. Și amintiți-vă că democrațiile slabe pot fi mai utile pentru Rusia decât dictaturile puternice.
Un autocrat comunist nemilos, ca Josip Broz Tito din Iugoslavia, a fost capabil să țină pe sovietici afară din țara sa în timpul Războiului Rece. Dar un regim politic slab, totuși democratic, cum ar fi cele ale vecinelor România şi Republica Moldova, oferă rușilor mulți politicieni locali cărora li se poate da mită.
Cu aceasta în minte, m-am dus la Iasi, la frontiera de nord-est a României cu Republica Moldova. Acolo m-am întâlnit cu președintele Consiliului Județean Iași, Cristian Mihai Adomniței, care a reflectat asupra modului în care un grup relativ mic de conspiratori bolșevici a cucerit marile orașe Moscova și Sankt Petersburg în noiembrie 1917.
„Putin este mostenitorul acestei tradiții”, a spus Adomniței. „În inima lui, el este un bolșevic. El știe că poți cuceri teritorii vaste fără armate mari”. Adomniței m-a dus în Teatrul Național din Iași, o bijuterie arhitectonică din secolul al XIX-lea, cu frunze de aur picurate în celebrarea stilurilor rococo și baroc, unde Traviata lui Verdi a fost cântată câteva zile. Singur cu mine în teatrul gol, Adomniței a spus:
„Aici este Europa, aici este istoria și cultura, valorile sale artistice și poate în curând valorile sale politice. Aici e zona de graniță a Imperiului Habsburgic. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră pentru a ne apăra”.
De la Iași, am trecut Prutul în Moldova – Basarabia istorică, un teritoriu care a fost traficat înainte și-napoi de-a lungul secolelor între România și Rusia. După prăbușirea URSS în 1991, a fost independent. Imediat am simţit drumul deteriorat și am văzut casele dărăpănate, resturi de fier și beton dezbrăcat – ca România pe care o ştiam dintr-o generaţie anterioară.
Am observat casele de-a lungul drumului conectate la o rețea de conducte de gaze naturale din Siberia. Calitatea vieții e dependentă de Rusia. În primul oras prin care am trecut, Ungheni, parcul și trotuarele erau devorate de buruieni.
La aproape un sfert de secol de la prăbușirea imperiului sovietic, moștenirea lui trăiește, nu numai prin subdezvoltare, ci, de asemenea, prin corupție, care în Republica Moldova este faptul copleșitor al vieții politice.
Din cauza elemente puternice etnice rusești, ucrainene, bulgărești și turcice și existenței unei majorități etnic române, toate folosind până la sfârșitul Războiului Rece alfabetul chirilic pentru citire și scriere, însăși identitatea Republicii Moldova este oarecum o problemă, a recunoscur prim-ministrul Iurie Leancă, într-un lung interviu pe care i l-am luat.
Bălți, un oraș din nordul Moldovei, e marcat de clădiri de apartamente din epoca sovietică, ce seamănă cu dinții îngălbeniţi.
Aici am întâlnit un politician local, Cecilia Graur, care mi-a spus că „la toată lumea îi este frică. Situația din estul Ucrainei s-ar putea întâmpla aici. Cu toții știm asta din cauza propriilor noastre scindări” politice, etnice și lingvistice. „Oamenii vorbesc despre asta tot timpul”.
Bălți, cu un sentiment puternic prorus, ar putea deveni un Donetsk al Republicii Moldova, m-a avertizat un diplomat occidental. Cecilia Graur e proeuropeană și mi-a vorbit în limba română.
Alexander Nesterovskii, un alt politician pe care l-am întâlnit în Bălți, e prorus și mi-a vorbit în limba rusă. El mi-a spus că sprijinul local pentru Putin a reprezentat o alegere rațională.
„Oamenii nu ar putea permite ca Rusia să încetinească livrările de gaze naturale sau să stopeze cumpărarea de produse agricole din regiune”. Comunismul nu mai înseamnă comunism în sine, ci o relație avantajoasă economic cu Rusia.
Comrat, în sudul Moldovei, este casa găgăuzilor turcici creștini ortodocşi de limbă rusă – o potențială coloană a cincea, pe care Putin ar putea-o folosi pentru a submina Republica Moldova.
Vitaliy Kyurkchu, un politician local găgăuz, mi-a spus că, având 160.000 de găgăuzi în Republica Moldova și 40.000 peste graniță, în Ucraina, „avem discuții pentru crearea unei Mari Găgăuzia”, dar pentru aceasta ar trebui ca Republica Moldova și Ucraina să slăească sau să intre în colaps într-o zi.
Acest lucru este un iredentism periculos, desigur. Găgăuzii în sine sunt incerţi cu privire la originile lor. Identitatea locală este atât de complexă, încât Charles King de la Georgetown University, unul dintre cei mai importanti experti în domeniu, numeşte cetățenia în Republica Moldova o „chestiune hotărît negociabilă”.
Apoi, există Transnistria, spinul de la est de Nistru, oficial parte din Moldova, cu o populație de etnici ruşi numeroasă, separată de Moldova după un scurt război de la începutul anilor 1990. Transnistria este acum plină cu trupe ruseşti gata să acţioneze ca un ciocan împotriva Republicii Moldova dacă aceasta ar dori vreodată să pivoteze spre Occident. Transnistria este un teritoriu tulbure, un paradis de contrabandiști”, pe care Putin vrea să îl multiplice în estul Ucrainei.
Am călătorit săptămâni întregi prin Moldova. Tema comună pretutindeni e că Rusia este o realitate, în timp ce Occidentul e doar un concept geopolitic. În cele din urmă, acesta este motivul pentru care chiar și mulți dintre etnicii români sunt resemnaţi cu faptul că Rusia trebuie să aproape.
Nu pot să nu-mi amintesc situaţia politică neagră din Iugoslavia, când transmiteam de acolo în anii 1980, înainte de destrămarea violentă a aceastei țări, în anii 90.
Scrierile mele se pare că au dus la lipsa de acţiune politică a Casei Albe în anii 1993 – 1995.
Ar trebui să știi cele mai rele lucruri despre un loc, înainte să începi cele mai umaniste acţiuni politice în acel loc. Există costuri umane incalculabile pentru inacțiunea Vestului. Acţiunea trebuie să însemne o abordare la nivelul macro occidental – guvern, politică, servicii secrete, economie și așa mai departe, pentru a contracara ce fac rușii.
Timpul poate fi scurt. Oficialii ruși au avut întâlniri cu minoritățile etnice din Moldova, ca să-i determine să ceară chiar mai multă autonomie, după ce Moldova va merge mai departe cu acordul de asociere cu Uniunea Europeană, semnat la sfârșitul lunii iunie.
Rușii știu că Moldova este mai mult decât o frontieră: Este un amestec greoi de popoare, constituind graniţe multiple, într-un stat mic și slab. Mă tem pentru Republica Moldova.