Da, am fost dat afara de la Cotidianul de domnul Cornel Nistorescu!
Am fost anuntat, neoficial, verbal si de catre colegii mei, ca dl Cornel Nistorescu a decis sa ma dea afara de la ziar. Mi s-a povestit ca, intrebat care au fost argumentele unei asemenea decizii, dl Nistorescu nu a oferit nici unul care sa indice vreo abatere profesionala din partea mea. A fost un act de vointa si de autoritate.
Intrucit efectele deciziei de astazi a dlui Nistorescu mi-au provocat cel mai dificil, mai absurd si mai nedrept moment al carierei mele profesionale, va rog sa imi ingaduiti sa nu formulez deocamdata decit acest mesaj. Daca as vorbi mai mult acum, ar fi reactii pe care le-ar dicta presiunea emotiilor si poate ca pe unele le-as regreta apoi.
Va multumesc celor care sinteti alaturi de mine si, un egala masura, celor care m-ati cautat la telefon. Acestora din urma, le spun ca deocamdata, fiind peste masura de tulburat, nu as dori sa fac nici un alt comentariu in legatura cu situatia mea, in afara acestui mesaj care sper sa ajunga la dumneavoastra.
Cei care ma cunoasteti, stiti ca nu sint un tip nepoliticos! Cei care ma veti cunoaste, veti afla asta! Iertare, va rog! Inca ceva, o mica marturisire: am fost educat sa nu pun capul in pamint, sa nu ingenunchez in fata absurditatii, sa nu cedez in fata nedreptatii! Nu ma voi schimba! Puteti fi siguri de asta!
E foarte dificil si cind va spun asta, va rog sa nu credeti nici macar putin ca as glumi! Dar nu imi e frica! Sa nu va fie frica nici dumneavoastra! Va multumesc! Si pentru solidaritate, si pentru intelegere…
Ioan T. Morar – O mişelie: concedierea lui CristianPătrăşconiu
N-am fost aproape de computer de cînd am aflat de concedierea abuzivă a lui Cristian Pătrăşconiu de către fostul ziarist Cornel Nistorescu. Aşa că reacţia mea poate părea tîrzie. Dar nu e aşa. Mă solidarizez total cu Cristian Pătrăşconiu.
Gestul concedierii este o mişelie! Cornel Nistorescu va păti pentru toate astea. Mai devreme sau mai tîrziu. Protestez împotriva acestui gest discreţionar, ilogic şi anti-democratic! După victimele din rîndul motocicliştilor, Cornel Nistorescu a ales să facă victime şi în rîndul ziariştilor!
Istodor: Patrasconiu-solidaritate
Fara motiv a fost dat afara Patrasconiu. Nu se poate sa nu reactionez. Cotidianul renascut de Catavencu a murit. Si se asteapta trei zile ca scandalul sa moara, ursii sa traga la miere. Ba, unde se duc ziaristii? Ciriie cit ciriie, trece! Pai, ei nu-si stiu limitele? Ei fac stirile, ei sint o stire.
Totul trece. Le trece. Se adapteaza. Si postul asta miine nu mai e ca altul vine in loc, doar nebun sa fii sa sustii aceeasi cauza mult timp, doar nu esti nebun, nu? Asa ca Patrasconiu e dat afara aberant. Dupa cenzura pe Romosan. Cine uita la fel pateste.
Cristian Pătrăşconiu nu va mai scrie la Cotidianul
Începînd de azi. În noua formulă a ziarului nu mai e nevoie de el. Pur şi simplu. Poate că sînt subiectiv, ca prieten al lui Cristi, dar cred că ziarul pierde o semnătură care de cîţiva ani buni înseamnă o parte din identitatea Cotidianului.
…ceva despre Nistorescu
…Cornel Nistorescu si-a “inceput activitatea la Cotidianul”, cum spune, nu cu o intoarcere la Ion Ratiu, ci cu stangul – cenzurand articolul Mirelei despre turnatorul Petre Romosan. Se cuvine acum sa dea explicatii. Nu trebuie, dar asa se cuvine.
Daca a avut o ratiune editoriala (nu era suficient documentat, a fost deranjat de stilistica, etc) trebuie sa spuna. Daca a facut-o doar din prietenie cu turnatorul, se cuvine sa-si ceara scuze pentru gestul necugetat si sa-l republice.
De ce se cuvine? Pai din mai multe motive: motivul redactie, motivul cititori, motivul Vantu si, ultimul dar nu cel din urma, motivul Nistorescu. Sa le numaram, coane Fanica. Motivul redactie: e greu, daca nu imposibil de-a dreptul de condus o redactie care nu te respecta. Injurati si huliti cum sunt, inclusiv de catre presedinte, ziaristii sunt un grup profesional mai ciudat decat, sa zicem, un colectiv de muncitori constructori.
Betonul il poti turna bine, chiar daca iti injuri, printre dinti, seful. De scris, insa, cand nu mai crezi in ceea ce scrii, e ceva mai greu. Nu poti face un ziar cu suflete moarte, chiar daca, stim de la Gogol, iti poti cumpara un titlu nobiliar… citeste tot aici