Am urmărit cu atenţie, în ultimul timp, mişcarea sindicală şi jocul puterii în 
raport cu aceasta. Puterea politică se teme de sindicalişti şi, în primul rând, de NUMĂRUL lor.
foto: Certitudinea
Pentru că sindicatele sunt singurele structuri organizate care se mobilizează aproape exemplar în a-şi clama revendicările. Deci tot ce i se întâmplă acum cu Marius Petcu vizează, de fapt, spargerea mişcării sindicale şi fărâmiţarea acesteia în triburi mărunte.
CNSLR Frăţia nu este (nu era!) o forţă de neglijat, şi nici SANITAS-ul, deci nu puteau fi lăsate astfel organizate.
Era stresant, pentru Putere, să aibă o asemenea forţă în coaste. Aşa că a trecut la măsuri strategice. Iar cea mai simplă strategie a fost „principiul dominoului”: compromiţi liderul şi toate celelalte sindicate şi uniuni sindicale se desprind rapid şi cad.
De fapt, nu toate, o parte, cele mai corecte. Sau, mai exact, cele cu lideri corecţi şi ataşaţi de oamenii pe care-i reprezintă. Aceştia nu vor accepta poziţia ambiguă a celor din conducerea CNSLR Frăţia sau SANITAS, căci se simt compromişi.
Mai ales că a trecut nepermis de mult timp de la momentul aşa-zisului flagrant până când Marius Petcu a luat decizia să se autosuspende. Ceea ce a creat nemulţumiri şi iritare printre sindicalişti.
Iar conduita lui Marius Petcu în raport cu sindicatele pe care le conduce nu a fost dintre cele mai exemplare, ceea ce a dus la desolidarizarea acestora de lider.
SANITAS-ul, care era, până în acest moment, cea mai numeroasă (peste 100.000 de membri), cea mai compactă şi cea mai eficientă structură sindicală din CNSLR Frăţia (şi, să nu uităm, el a fost creat de Marius Petcu) este pe punctul de a exploda, împlinind fericit proiectul de dezmembrare al „laboratorului” de la Cotroceni.
Singura soluţie de redresare ar fi schimbarea în totalitate a actualei conduceri. Această mişcare ar fi percepută favorabil în spaţiul public şi ar remotiva sindicatele… citeste tot pe Certitudinea