Am postat inainte punctul de vedere foarte articulat si coerent al lui Dan Badea (foto 1), asupra semnificatiei celor spuse de catre Ion Cristoiu (foto 2) in aceasta seara, pe Realitatea TV, la emisiunea (mai de mult timp saptamanala) 100%, a lui Robert Turcescu (foto 3).
Am facut-o, pentru ca eu consider ca este un punct de vedere valoros, curajos si extrem de bine articulat, chiar daca nu sunt intrutotul de acord cu ceea ce sustine Dan Badea.
Subiectul este foarte fertil si voi incerca sa explic inca odata, abordand alte chestiuni, ce inteleg eu ca fac Basescu, fiica lui, Ion Cristoiu, Mircea Badea si alti oameni normali din lumea noastra romaneasca de astazi.
In primul rand, tin sa explic inca odata ca nu sunt un adept al lui Basescu si nici un taliban al acestuia, cum se exprima Cristoiu in perioada in care aparea la “Sinteza Zilei”, pe Antena 3, referitor la toti cei care il lauda la un moment dat. Cred insa ca, in acest moment, Traian Basescu este singura noastra speranta ca in Romania democratia va merge inainte.
Traian Basescu este omul cu care am avut cateva coliziuni, eu ca jurnalist, el ca demnitar. Cu toate acestea, tipul imi este acum, cand apare la tembelvizor (ca altfel nu poci pen’ca sa-i zic), realmente simpatic, pentru ca efectiv se vede la el ca nu minte, ca spune exact ce gandeste, iar atunci cand nu vrea sa spuna ce gandeste iar se vede si se vede si ceea ce ar spune, dar se stapaneste.
Iar chestia aceasta imi place. Cine sustine ca Basescu este un pericol pentru democratie, in opinia mea bate campii, pentru ca: 1. nu are ochi sa analizeze corect lucrurile; 2. este de rea-credinta; 3. este platit bine sa zapaceasca realitatea. Cu “r” mic si fara “tv”.
Si aici ajungem la consideratiile corecte ale lui Dan Badea. Ei bine, eu nu cred insa ca Ion Cristoiu face ceea ce face acum din bun simt si dorinta de echilibru. Cum adica, “daca un om e la putere, trebuie criticat”?
Adica de ce sa fie criticat a priori, ca e la putere? Nu cumva un om trebuie criticat, indiferent daca e la putere sau in opozitie (daca vorbim de jocul politic), cand greseste? Cand spune / face o prostie? Cand e corupt?
Nu cumva, atunci cand face un lucru bun, cum ar fi de exemplu faptul ca lasa magistratii sa lucreze liber, fara interventia politicului, este bine si merita sa fie laudat pentru aceasta? Repet ceea ce am mai scris si altadata: cine sustine ca Basescu i-a dat telefon lui Doru Tulus si i-a spus pe cine, cand si cum sa ancheteze trebuie sa mai si demonstreze si ca astfel anume stau lucrurile. Ori, pana in prezent o asemenea demonstratie nu s-a facut, nici prin marturii, nici prin documente de orice fel.
Nu cumva, atunci cand face un lucru bun, ca acesta, exprimat de mine in precedentul paragraf, cei care il critica sunt finalmente exact cei vizati de Justitie si procurori, exact pentru fapte penale? Ba da, exact astfel stau lucrurile, iar acum nu ma voi obosi sa detaliez acest lucru binecunoscut de toata lumea. In cazul tuturor celor vizati.
Acum voi reveni la Ion Cristoiu, afirmand, in primul rand, ca am un mare respect pentru jurnalistul meserias care este acest monstru de presa, care a pus de-a lungul timpului la punct cateva mecanisme de presa, ca simple redactii nu le pot spune, extraordinar de interesante si complexe. Voi numi acum doar Expres Magazin, Evenimentul Zilei si Realitatea TV.
Voi spune ca sunt un fan al principiilor editoriale pe baza carora functiona Realitatea TV sub conducerea lui Cristoiu. Intotdeauna am remarcat insa la acest om coloana vertebrala de cauciuc. Intotdeauna a fost indreptat, in editorialele sale (uneori prea stufoase, dupa gusturile mele), pe rezultanta (fizic vorbind) a vanturilor politice care bateau asupra sa.
Eu cred ca asa se si explica cat de tare se supara cand cineva sustine acest lucru. De exemplu, asa se explica supararea sa, atunci cand Mircea Badea a sustinut, alaturi de altii, ca s-a sucit politic. Eu cred ca Mircea Badea si ceilalti de la Antena 3 nu ca au dreptate, dar stiu lucruri pe care noi nu le stim.
Dar, sa nu ne facem iluzii, cei de la Antena 3, din punct de vedere politic, sunt la fel de polarizati ca intotdeauna si vor continua sa arunce cu laturi in Traian Basescu. Pe masura ce se apropie alegerile prezidentiale din toamna, vom descoperi ca haznaua in care sapa este mai adanca, si mai adanca, mult mai adanca decat ne imaginam initial.
Practic, este monstruos sa te uiti in jurul tau si sa vei ca foarte putini oameni mai sunt obiectivi. Daca iei politic apararea cuiva, cei care sunt adversarii sai politici nu numai ca te vor defaima, dar, daca detin cumva monopolul asupra locurilor de munca din breasla ta, te vor pune pe o lista neagra si vei deveni greu angajabil.
Dincolo de faptul ca oricum este astfel, pentru ca stii prea multa meserie ca sa fii manipulat si pana acum nu te-ai dedulcit la credite, care sa te tina legat fedeles de glie, pentru a putea fi manipulat si aservit intereselor lor. Exact cum explica si Dan Badea, care vrea sa se intoarca dupa alegeri, daca nu este reales Basescu, la catedra, la integralele si diferentialele sale.
Eu cred ca este putin naiv. I-am cunoscut si pe cei care nu te lasa sa traiesti si care au ales intr-adevar sa fie subiectivi si sa il sustina pe Basescu talibanic. Sunt la fel de rai si periculosi, ca oameni, ca si ceilalti.
In Romania de astazi, nu ai cum sa fii cel care il lauda sincer si obiectiv pe Basescu, cand crezi de cuviinta ca merita, fara sa fii huiduit de catre adversarii lui. Data trecuta cand am scris astfel despre Traian Basescu, un comentator binevoitor mi-a batut obrazul ca acesta nu m-a platit si nu imi da casa si masina, ca sa-l laud.
Nici nu-mi trebuie asta. De la nimeni, nu numai de la Basescu. Nici de la Voiculescu, nici de la Cristoiu. Spun ce vreau despre cine vreau, sunt liber sa gandesc cu mintea mea. Va convine, bine, nu, valea afara de pe Blogul lui Budescu, daca nu acceptati un punct de vedere diferit de al vostru.
Si, ca sa inchid cu Ion Cristoiu: poti respecta un om, vazandu-i defectele? Da, eu pot. Cristoiu merita repectul nostru pentru marele facator de presa care este, precum si zambetul nostru ironic, atunci cand se dezbraca pana la brau si isi exhiba coloana vertebrala cauciucata. Asta e omul.
Sa-l iubim / respectam pentru ce este, ca nu stiu cand o sa mai avem un asemenea specimen ca el prea curand.