Rusia face, în acest război imund pornit împotriva Ucrainei, un joc care seamănă cu folosirea de FC Arges, în anii 70-80, a „Armei Secrete Moiceanu”.
Viorel Moiceanu a fost un vârf de atac pe care regretatul fotbalist şi antrenor Florin Halagian l-a introdus, prin 1978, în minutul 75+, în teren, într-un meci. Adversarul a ignorat mutarea lui Halagian, iar Moiceanu, o pălugă de vreo 1,90 m, a înscris, primind o centrare de pe extremă, pe cap, în manieră Dudu Georgescu.
Ideea lui Hala a devenit apoi metodă. „Arma Secretă Moiceanu” era introdusă cu regularitate în ultimele minute, determinând adversarii să treacă la o tactică mai puţin ofensivă şi ducând la goluri decisive înscrise de jucător, în finalurile partidelor echipei din Trivale.
De când a început invazia Rusiei în Ucraina, Putin a agitat deasupra capului sistematic ameninţarea cu arma nucleară, pentru a înspăimânta popoarele şi establishmentul Occidentului.
Ultimele astfel de agitări ale iataganului deasupra capului sunt simptomatice.
Astfel, pe 9 mai (data la care planul B al Rusiei Putiniste era să anunţe, de Ziua Victoriei, victoria Rusiei în Ucraina denazificată), Moscova ar urma să declare război total Ucrainei (de parcă până acum ar fi fost unul parţial).
Mai apoi, a apărut informaţia conform căreia Tiraspolul, ca mâna militară a Rusiei, ar urma să atace Republica Moldova.
În fine, ultima garofiţă este atacarea nucleară a Marii Britanii, cu o superbombă de 100 de megatone, care, dacă nu va scufunda Insula Britanică, o va transforma oricum, pentru multe secole, într-un deşert nuclear.
Cele trei naraţiuni sunt menite, credem noi, să ameninţe cu „Arma Secretă Moiceanu” lumea civilizată.
A declara război total Ucrainei este modul în care Rusia recunoaşte faptul că ştie deja, de dinainte de 1 mai, că „planul B” a eşuat. Dar concret la ce ar duce această declarare a „războiului total”?
În iunie-iulie, un contingent masiv de conscripţi (militari în termen) ruşi urmează să fie lăsat la vatră şi noi pifani vor veni în loc.
Asta este o cosmetizare a înfrângerii şi o justificare, în ochii ruşilor, a faptului că mamele din Rusia profundă se vor trezi că fii lor vor muri într-un război absurd, dincolo de faptul că, după Cecenia, este ilegal în Rusia să trimiţi militari în termen în zonă de război (dar… ce mai contează legea pentru Putin şi acoliţii acestuia?).
În cel mai bun caz, probabil că strategii de la Kremlin urmăresc să trimită mai mulţi militari profesionişti din districtele Centru şi Est, în Vest, în teatrul de război din estul Ucrainei, unde forţele terestre ruse s-au împotmolit şi nu se mai pot despotmoli din rasputitsa ucraineană.
Aici, forţele terestre sunt relocate din Mariupolul devastat, spre regiunile neocupate ale Donbasului, unde oricum nu reuşesc să avanseze şi, din contră, încep să ia poziţii defensive.
La fel, dincolo de Harkov, ruşii încep treptat să piardă teren, orice încearcă să facă. Şi, atenţie, nici măcar nu au ajuns în teatrul de război armele grele de artilerie trimise de Occident. Prefigurăm că, atunci când acest lucru se va petrece, va urma o contraofensivă a Ucrainei.
A doua ştire, cu atacarea de către Transnistria a Republicii Moldova, pentru ca din vest, mai apoi, să fie atacată Odesa, este ridicolă.
În Transnistria este un mixtum compositum de rezervişti parţial instruiţi, cu militari ruşi activi, care sunt specializaţi în paza depozitului de la Cobasna. Nici unii, nici alţii nu se ridică măcar la nivelul de competenţă al militarilor ruşi pe care Ucraina i-a bătut măr în nordul şi estul ţării.
Singurul efect al unei eventuale atacări a Moldovei de pe Nistru ar fi probabil o reîncălzire a conflictului îngheţat de aici, de trei decenii. Dar ca aceşti militari să mai şi atace Odesa, care e ca un arici militar, în condiţiile în care Rusia nu mai poate susţine un atac pe uscat, cu un atac simultan de pe Marea Neagră…
În fine, a treia chiflă servită de Moscova, cu atacarea nucleară a Marii Britanii, este o prostie colosală. De exemplu pentru că, dacă Rusia atacă în acest fel un stat NATO,
1. dezastrul nuclear din Atlantic o va afecta nuclear şi pe ea;
2. reacţia complexului nuclear NATO va fi o lovire masivă a Rusiei, care va afecta inclusiv Rusia, lucru pe care Putin şi acoliţii lui nu şi-l doresc, aşa cum cu certitudine nu-şi doresc ca ai lor copii, plasaţi la căldurică prin Occident, să moară, ca victime colaterale;
3. în fond, aceasta este numai o nouă ameninţare cu holocaustul nuclear, deci în realitate nu este decât o reşapare a mai vechilor naraţiuni belicoase. Nimic nou.
Una peste alta, pe măsură ce Rusia răcneşte mai tare la lumea occidentală, dă semne că este mai mică şi mai slabă militar. Iar atunci când strigătul acesteia va atinge paroxismul se va apropia ziua înfrângerii.
(Atenţie: să nu ne imaginăm că acea zi va fi una în care Rusia va capitula, ca în cărţile de istorie, declarând asta public şi făcând penitenţă. Propaganda, cu o Rusie falimentară şi flămândă, va dura poate ani de zile, iar refluxul actualei stări beligerante poate fi lung şi sângeros.)
În anii 90, o mare companie occidentală a investit sume enorme de bani, din grandomanie, în edificarea unui sediu central formidabil, SF, iar când l-a inaugurat a intrat în faliment. Să luăm aminte.