M-am născut în RPR (Republica Populară Română) şi am descoperit zilele trecute că trăiesc în RPR (Republica Pontanacă Română).
La doi ani după ce am venit pe această lume, i-au schimbat numele din RPR (Republica Populară Română) în RSR (Republica Socialistă România) şi nu m-au întrebat dacă sunt de acord cu chestia asta.
Deci, ce mai e şi viaţa asta, să te naşti şi să trăieşti într-o ţară fără să ai dreptul să alegi cum vrei să trăieşti? Poate că eu nu voiam să trăiesc nici în RPR, nici în RSR, ci în România.
În fine, după ce am mai trăit 23 de ani în RSR asta, pe care, când m-am dezmeticit şi am început să am creier funcţional, matur, am început s-o critic, am avut noroc şi, cât ai pocni din degete, am început să trăiesc în România.
Aspirând ca România să devină aşa cum o văd eu, democrată, puternică, prosperă, nu RPR, RSR sau alte caricaturi. Dar de curând am descoperit că, fără să-şi schimbe numele, România mea dragă e gata să-şi schimbe din nou numele.
Să se numească din nou RPR. Republica Pontanacă Română. Nu România, ci o oarecare republică de sorginte română, românească, în care la putere este o clică mafiotă, formată dintr-o sublimare a celor mai fără scrupule politicieni din România, destul de disperaţi şi pregătiţi pentru a lua puterea cu toate mâinile, ca-n China, ca-n Rusia, ca-n Coreea de Nord.
O ţară, RPR asta, în care un posibil infractor şi gaşca lui de puşcăriabili vor să aibă sub control toată puterea, pentru ca o parte din această putere, cea judecătorească, să nu îi aresteze.
Aşa că încă o dată îmi exprim scârba faţă de această republică de sorginte română, RPR, dar şi dragostea mea pentru România, care trebuie să se încordeze şi să scuture de pe ea aceste ploşniţe nesimţite, aceşti lăţei graşi, care se îndoapă cu sângele nostru.