România este în acest moment ţinută captivă de propriul ei sistem politic revolut, care nu permite reformarea ţării. Vom explica în continuare de ce. Ca să înţelegem ce se întâmplă, trebuie să revenim puţin la momentul noiembrie 2014.
În noiembrie 2014, românii au fost manipulaţi. Sistemul politic le-a transmis românilor că au de ales între două rele: una cunoscută, mare, dramatică, de care trebuie să scape: Victor Ponta; una mai mică, relativă, ambiguă, mai puţin clară: Klaus Iohannis.
În acelaşi timp, adevărata soluţie propusă electoratului, alegerea Monicăi Macovei, a fost curmată din faşă. Adevăratul candidat din România al „băsiştilor” (adică al adepţilor statului de drept, al Justiţiei independente şi al orientării ţării spre Occident, pe axa Washington – Bucureşti) a fost redus la voturile unei minorităţi lucide, care nu a reacţionat electoral la stratagema lansată.
Stratagema aceasta a fost compromiterea lui Traian Băsescu. În pofida aparenţelor, Băsescu a fost compromis intens special pentru a o compromite pe Monica Macovei. Pentru că simultan s-a repetat apăsat că Monica Macovei este omul pus în Guvern de Traian Băsescu, că o „sorosistă”, că e adepta libertăţilor comunităţii LGBT şi că e trădătoare de ţară, pentru că a vorbit de rău România în Parlamentul European în dramaticul an 2012.
Astfel, românii, electoral, au devenit captivi, indicându-li-se că, pentru a scăpa de năpasta de a-l avea pe Ponta preşedinte, trebuie să-l voteze pe Iohannis.
A trecut un an şi mai bine de atunci şi a devenit tot mai evident că Iohannis este doar o instanţă mai pro-Vest a aceluiaşi Sistem, care s-a regenerat la umbra imobilităţii acestui om, a comodităţii sale, a tendinţei lui de a trăi bine şi de a avea un comportament de domnitor fără coroană, care lasă sistemul politic să-şi facă de cap.
Şi sistemul politic şi-a făcut de cap în continuare. Vârful de lance al argumentaţiei că aşa stau lucrurile este astăzi povestea felului cum ne-au jucat în picioare PNL şi PSD cu legea alegerilor locale, în privinţa alegerii primarilor într-un singur tur.
Şi oricum, chiar dacă legea va fi până la urmă modificată, jocul este tot între cele două mari partide, PNL şi PSD: dacă până la urmă vor fi două tururi, PNL va câştiga mai multe primării, dar jocul politic va fi tot între cele două partide mari de azi.
Acum, electoratului i se spune, parşiv:
Da, ar fi bine să reformăm clasa politică, dar partidele noi nu au nici o şansă, pentru că nu mai au timp, aşa că, dacă vreţi să scăpăm de blestemul PSD, votaţi cu PNL.
… adică tot răul cel mai mic. Se repetă acelaşi joc otrăvit de anul trecut, pentru locale şi parlamentare. Scopul final este să rămână tot ei între ei, unii mai democraţi şi orientaţi spre Vest, mai mult sau mai puţin formal, alţii mai despotici şi orientaţi spre Est.
PNL va intra în rolul partidului care apără valorile statului de drept şi anticorupţiei, într-o campanie de teasing pentru alegerile legislative din toamnă, bazându-se pe faptul că şmecheria va fi înţeleasă de o minoritate.
Opinăm că important este ca această minoritate să aibă, în atari condiţii, opţiuni alternative: noi partide democratice pe care să le voteze. Măcar unul dintre acestea ar fi bine să intre în Parlament, pentru viitoarea sa consacrare politică majoră.
Dar ceea ce se întrevede nu este deloc aşa. M10 este un eşec azi, pentru că Monica Macovei stă la Bruxelles şi nu e activă în ţară. Mişcarea Populară e grevată de tribulaţiile lui Traian Băsescu în faţa sistemului politic actual, din care totuşi face parte, aşa mare politician cum este şi floretist de frunte al scandalurilor. Partidul România Unită a lui Bogdan Diaconu e o fantoşă ultranaţionalistă a vechiului sistem, care aduce aminte de vechiul PUNR şi de Vatra Românească.
Întrebarea este când se vor prinde de şmecherie destui români pentru a bascula acest sistem, pentru că vremurile complicate geostrategic şi economic ar putea să ofere şi oportunităţi pentru aceasta, dar şi oportunităţi pentru ca la putere în România să ajungă alţii, mai răi şi mai dilii decât cei ce ne conduc acum.