home EVENIMENT, POLITICA Riga şi europenizarea vecinătăţii estice. Rusia şi barbarizarea Europei

Riga şi europenizarea vecinătăţii estice. Rusia şi barbarizarea Europei

Share

Riga şi europenizarea vecinătăţii estice. Rusia şi barbarizarea Europei

Despre Summitul de la Riga şi europenizarea vecinătăţii estice se poate scrie foarte mult. În acest moment, este o situaţie ciudată în disputa dintre lumea occidentală şi Rusia: fiecare are impresia că-l păcăleşte pe celălalt şi fiecare vrea să-l păcălească pe celălalt.

Occidentul construieşte vecinătăţi estice ale Europei, încercând să îmblânzească pernele şi pernuţele directe şi indirecte de amortizare ale Rusiei, una câte una, de la caz la caz: Belarus, Ucraina, R. Moldova, Georgia.

Mişcările ample ale Europei civilizate, care dă târcoale Rusiei în diferite feluri, sunt completate de mişcările şi mai ample, economic şi militar, ale Statelor Unite. Noi credem că singură UE ar fi victimă sigură în faţa Rusiei.

Cu SUA în spate, UE pune în mare dificultate Kremlinul. Dar UE e tot mai puţin măcar pro-americană, dacă nu ea însăşi pro-europeană, ci mai curând antieuropeană, în măsura în care, instigate de Moscova, mişcările izolaţionist-extremiste, de extremă dreaptă şi stângă, se apropie progresiv de sferele puterii.

Rusia, în acest timp, subminează din interior UE şi NATO, pe care probabil că o consideră un fel de “vecinătate vestică”:

Turcia joacă la două capete;
Finlanda e neutră militar, dominată politic de un partid antieuropean;
Estonia se confruntă cu un partid prorus foarte puternic şi o minoritate rusofonă agresivă;
Letonia şi Lituania stau cu buzduganul rus deasupra capului:
la Praga e un preşedinte filorus;
Germania e în capcana prieteniilor economice;
Ungaria e condusă de un mic Putin;
în România, filorusul oportunist Ponta continuă să fie premier, în timp ce preşedintele se compromite tot mai mult.
Bulgaria e condusă din nou de pro-europeanul convins Boiko Borisov, dar ţara e captivă economic Moscovei şi bulgarii se simt mai curând fraţii ruşilor, chiar dacă religios mulţi stau mai aproape de germani.
Serbia e sub o puternică influenţă economică şi politică rusă şi e condusă de un radical naţionalist asemănător, ca factură, lui Orban Viktor.
Grecia e condusă de Syriza, partid radical de stânga cu prietenii ruseşti clare, consacrate.
Italia e condusă de prietenul dlui. Ponta, socialistul populist Renzi.
Austria e legată economic puternic, prin acţionariate, de Rusia.
Franţa e condusă de un preşedinte limfatic de stânga, la care alternativa pare a fi filo-rusa Marine Le Pen, cu mişcarea ei extremistă, antieuropeană.
Marea Britanie probabil că tocmai ne-a dat vestea bună, punând la colţ, pe coji de nuci, UKIP, dar tendinţele excentrice ale acesteia subminează UE de mult timp.

Tot acest joc este foarte subtil şi complex. Ambele părţi au impresia că punctează greu, apoi descoperă, pe rând, mutările dure făcute de cealaltă parte. E un joc de culise, în primul rând.

În timp ce Putin îşi întârzie, aparent fără explicaţie, expansiunea sa cu “omuleţi verzi” prin “vecinătatea vestică”, liderii europeni îşi schimbă tonul, dând impresia că sunt în căutarea dialogului cu Moscova, iar SUA îşi masează trupe la graniţa estică a NATO.

Conchidem că, în timp ce Europa încearcă să europenizeze Rusia, aceasta se străduieşte să întoarcă la barbarie şi primitivism politic Europa şi ambele părţi folosesc o panoplie întreagă de mijloace (unele neortodoxe) de atingere a propriilor scopuri.

Share