ândSă luăm în calcul, în final, posibilităţile ca, într-un fel sau altul, Revoluţia să continue şi care sunt scenariile posibile în marja perioadei următoare.
Alternativa 1
Forţele reacţionare sunt preeminente. Ţara merge spre rău. Aici suntem acum. O reizbucnire a crizei economice, foarte posibilă anul viitor, va duce la sărăcirea multora, ce vor ieşi în stradă.
Va fi Revoluţia mult-aşteptată, ca de atâtea ori. PSD va da vina pe „ceilalţi” şi va câştiga anul electoral 2016, revenind la putere cu şi mai multă forţă.
Evoluţiile geopolitice (avansul lui Putin în Orientul Mijlociu şi Europa de Est, fragmentarea UE) vor duce la friabilizarea şi fracturarea UE. SUA va părăsi România, lăsând pe mai încolo acoperirea acestui spaţiu geopolitic şi punându-şi în adormire agenţii de influenţă.
Alternativa 2
Forţele progresive sunt preeminente, dar nu destul de puternice pentru a duce ţara la revoluţia veritabilă, dorită de românii occidentalizaţi, cu convingeri pro-Vest.
Clasei politice ticăloşite îi reuşeşte în continuare, între anumite limite, jocul cu ridicarea capacului, dar ţara merge totuşi înainte, lent, cu eforturi imense şi pierderi pe potrivă, câştigând treptat noi teritorii instituţionale, cu mari eforturi.
România reuşeşte să facă echilibristică peste prăpastia crizei economice, intrate într-un nou puseu acut, din depresiunea actuală a lumii occidentale. Iese şi jocul geopolitic.
SUA rămâne aici, iar ţara este un mare portavion american înfipt în coasta Rusiei putiniste, ce se constituie într-un fel de oază de stabilitate în haosul adhocratic al conflictului global de-al treilea val. Durează mult, dar vom reuşi.
Alternativa 3, de tip islandez. Revoluţia de catifea
Forţele progresive sunt preeminente, destul de puternice pentru a duce ţara la revoluţia veritabilă dorită de românii occidentalizaţi, cu convingeri pro-Vest. Clasei politice ticăloşite nu îi reuşeşte jocul cu ridicarea ritmică a capacului.
Revoluţia se generalizează şi sistemul corupt este înlăturat. Aceasta este posibil dacă în stradă ies oameni de o anumită factură, ca la Revolta Colectiv, dacă ies cei din clasa săracă, sub imperiul foamei, poate ieşi alternativa 1 de mai sus.
România nu numai că reuşeşte să facă echilibristică peste criza economică, intrată într-un nou puseu acut, din depresiunea actuală a lumii occidentale, dar şi ajunge la creştere economică, în pofida problemelor globale existente.
Aceasta este versiunea optimistă. Iese şi jocul geopolitic. SUA rămâne aici, iar ţara este un mare portavion american înfipt în coasta Rusiei putiniste, ce se constituie într-un fel de oază de stabilitate în haosul adhocratic al conflictului global de-al treilea val. Vom reuşi, dar mult mai repede decât credeam.
===
În fond, depinde cât de pregătiţi suntem şi dacă România are sau nu are anticorpii pentru revoluţia adevărată, necontrolată de factorii reacţionari din decembrie 1989, care au confiscat-o şi au încercat să o transforme într-o contrarevoluţie.
Ca să înţelegem ce şanse avem acum, când am mai evoluat faţă din decembrie 1989, am analizat revoluţia de atunci.