Propaganda Rusiei în România lucrează la minţile românilor, să-i facă să fie alături de Rusia pe căi nebănuite.
Creșterea tensiunilor dintre NATO și Rusia, cu privire la o nouă invazie rusească, în Ucraina, a făcut ca în România să apară o tot mai activă propagandă anti-ucraineană, pe rețelele de socializare și chiar în presă.
Mesajele au ca scop să-i întoarcă pe români împotriva ucrainienilor, alimentând ideea că vecinul României nu merită sprijin, pentru că nu a fost un prieten adevărat, de-a lungul istoriei, și pentru că nu ar proteja suficient minoritatea românească de pe teritoriul său.
Narațiunea circulă pe rețelele de socializare, dar este popularizată inclusiv de canale de televiziune, precum Antena 3.
Pe Facebook și pe Whatsapp, a devenit viral un articol, în care sunt amestecate date istorice reale cu informații mistificate sau simplificate, intitulat ironic „BUNII NOȘTRI VECINI… UCRAINENII”.
„În 1918, au dorit anexarea Basarabiei și doar prezența militară a românilor a forțat retragerea acestei cereri;
În 1945, au dorit anexarea Basarabiei și doar presiunea lui Stalin a forțat eliminarea acestei pretenții;
În 1992, au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse, împotriva celor românești, pentru a desprinde regiunea transnistreană, pe care și-o doreau atât de mult pentru ei”.
Acestea sunt primele trei fraze din respectivul articol viral. PressHUB a identificat autorul textului și l-a intervievat.
Istoricul Dorin Dobrincu, fost director al Arhivelor Naționale ale României, spune că datele prezentate sunt mult simplificate și scoase din context, în condițiile în care realitățile acelor vremuri au fost mult mai complicate și mai nuanțate.
„Pe o scenă internațională neașezată – era război, vorbim de anul 1918 – Rusia era în disoluție, au fost unele discuții în sensul menționat acolo.
Dar și România – aflată într-o situație extrem de complicată, cu spatele la zid, între Puterile Centrale și Rusia bolșevică – a trimis trupe în Basarabia, practic ocupând-o.
Intenția nedeclarată era de a păstra acest teritoriu. Ucrainenii și românii aveau proiecte naționale concurente în Basarabia și Bucovina”, a explicat Dorin Dobrincu.
Istoricul a precizat, simplificând, la rândul său, pentru a fi pe înțelesul unor nespecialiști, că în 1918 Ucraina nu dorea neapărat toată Basarabia, ci măcar părți din acel teritoriu, unde ucrainenii erau majoritari.
„În Basarabia conștiința națională românească nu era puternică în 1918, era limitată la mici grupuri de intelectuali.
Explicațiile sunt de ordin istoric, țin de condițiile politice, administrative și culturale diferite de la est de Prut în perioada anterioară”.
Cât privește anul 1940, istoricul a amintit că, la scurt timp după ce Stalin a luat de la România Basarabia și nordul Bucovinei, a împărțit o mare parte din teritoriile încorporate între Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, cam ce e azi Republica Moldova, și Republica Sovietică Socialistă Ucraineană.
„A luat părți din nordul Basarabiei, unde ucrainenii erau majoritari, și sudul, unde ucrainienii nu erau majoritari, dar nici românii, și le-a dat Ucrainei. Ucrainenii au fost până în 1991 a doua mare structură etno-culturală din URSS, atât numeric, cât și ca influență.
În 1940, lobby-ul ucrainean la Moscova era cel mai important după cel rusesc, din Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă. E necesar prin urmare să înțelegem cadrele de gândire sovietice.
Când moldovenii (basarabenii) au intrat în URSS, erau cu totul marginali, cu o influență extrem de redusă la Kremlin. Iar ucrainenii doreau măcar teritoriile unde erau majoritari. Și le-au câștigat”, a precizat fostul director al Arhivelor Naționale ale României.
Istoricul Dorin Dobrincu a arătat că există publicate, din arhivele rusești, documentele din 1943-1946, despre disputele care au implicat lobby-ul ucrainean și cel moldovenesc la Moscova.
„Unii activiști moldo-sovietici voiau Moldova Mare sau cel puțin Basarabia Mare. Cea din urmă însemna încorporarea întregii regiuni, așa cum fusese creată de ruși în 1812, așa cum și-o reprezintă mental românii.
Dar a existat și un plan maximal, de constituire a Moldovei Mari, inclusiv cu Bucovina de Nord și Maramureșul, acesta din urmă considerat locul de origine al moldovenilor.
A fost un proiect vehiculat de elitele de la Chișinău, interesant din punct de vedere istoric, dar cam atât”, a arătat specialistul.